Romani
9:18 Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește.
9:19 Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căciⓥ cine se împotrivește voii lui?
9:20 Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vaⓦ zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel?
9:21 Sau n‐are olarulⓧ putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă unⓨ vas spre cinste, iar altul spre necinste?
9:22 Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vaseⓩ de mânie întocmiteⓐ spre pieire,
9:23 și ca să facă cunoscute bogățiileⓑ slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătitⓒ spre slavă,
9:24 adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nuⓓ numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri?
9:25 După cum zice și în Osea: Voiⓔ numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită.
9:26 Șiⓕ va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.
9:27 Iar Isaia strigă despre Israelⓖ: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășițaⓗ va fi mântuită.
9:28 Căci Domnul va faceⓘ cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l.
9:29 Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacăⓙ Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost caⓚ Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.
9:30 Ce vom zice dar? Că Neamurileⓛ care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea careⓜ este din credință;
9:31 iar Israel, urmărindⓝ o lege de dreptate, n‐aⓞ ajuns la legea aceea.
9:32 Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐auⓟ poticnit de piatra de poticnire,
9:33 după cum este scris: Iatăⓠ eu pun în Sion o piatră de poticnire șiⓡ o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.
Evanghelia după Matei
11:2 Iar Ioanⓙ, când a auzit înⓚ temniță faptele lui Hristos, a trimis prin ucenicii săi
11:3 și i‐a zis: Tu ești cel ceⓛ vine sau să așteptăm pe altul?
11:4 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți:
11:5 orbiiⓜ își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală și săracilorⓝ li se vestește Evanghelia;
11:6 și fericit este cine nu va găsiⓞ un prilej de poticnire în mine.
11:7 Iar pe cândⓟ plecau ei, a început Isus să vorbească gloatelor despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să priviți? O trestieⓠ clătinându‐se de vânt?
11:8 Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce poartă cele moi sunt în casele împăraților.
11:9 Dar pentru ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, vă spun, șiⓡ mai mult decât un proroc.
11:10 Acesta este cel despre care s‐a scris: Iatăⓢ, eu trimit înaintea feței tale pe solul meu, care va pregăti calea ta înaintea ta.
11:11 Adevărat vă spun, între cei născuți de femei nu s‐a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Dar cine este mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el.
11:12 Și dinⓣ zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția Cerurilor se ia cu năvală și cei ce dau năvală, o apucă.
11:13 Căci toțiⓤ prorocii și legea au prorocit până la Ioan.
11:14 Și dacă voiți să primiți, el este Ilieⓥ care are să vină.
11:15 Cineⓦ are urechi, să audă.
5:14 Voiⓩ sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui.
5:15 Nici nu aprindⓐ ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.
5:16 Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca eiⓑ să vadă faptele voastre cele bune și să slăveascăⓒ pe Tatăl vostru care este în ceruri.
5:17 Săⓓ nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc.
5:18 Căci adevărat vă spun, pânăⓔ va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate.
5:19 Deci cineⓕ va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor.
Galateni
5:22 Iar roadaⓒ Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătateⓓ, inimă bunăⓔ, credincioșieⓕ,
5:23 blândețe, înfrânare; împotrivaⓖ unora ca acestea nu este lege.
5:24 Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignitⓗ carnea împreună cu patimile și poftele ei.
5:25 Dacăⓘ trăim în Duhul să și pășim în Duhul.
5:26 Săⓙ nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.
6:1 Fraților, chiar dacăⓚ un om va fi apucat de vreo greșeală, voi care sunteți duhovniceștiⓛ îndreptați pe unul ca acesta cuⓜ duhul blândeței; luând seama asupra ta însuți caⓝ să nu fii ispitit și tu.
6:2 Purtațiⓞ greutățile unii altora și astfel împliniți legeaⓟ lui Hristos.
Evanghelia după Luca
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
Evrei
13:7 Aduceți‐văⓘ aminte de povățuitorii voștri care v‐au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și privind de aproape sfârșitul viețuirii lor, urmați‐leⓙ credința.
13:8 Isus Hristos este acelașiⓚ ieri și azi și în veci.
13:9 Nuⓛ fiți purtați încoace și încolo de învățături felurite și străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nuⓜ prin mâncări, din care n‐au avut folos cei ce umblă cu ele.
13:10 Noi avemⓝ un altar de la care n‐au drept să mănânce cei ce slujesc cortului.
13:11 Căci trupurile acelor dobitoace alⓞ căror sânge este dus pentru păcat în Sfânta sfintelor de marele preot sunt arse afară din tabără.
13:12 Pentru aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin sângele său însuși, aⓟ pătimit afară din poartă.
13:13 Deci dar să ieșim la el afară din tabără, suferind ocaraⓠ lui.
13:14 Căciⓡ n‐avem aici o cetate care să rămână, ci căutăm ca stăruință pe cea viitoare.
13:15 Prinⓢ el deci să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfăⓣ de laudă, adică rodulⓤ buzelor care mărturisesc numele lui.
13:16 Șiⓥ nu uitați facerea de bine și dărnicia; căci Dumnezeu găsește plăcere în jertfeⓦ de acestea.
4:14 Având deci un mare preotⓙ careⓚ a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săⓛ ne ținem bine mărturisirea.
4:15 Căci n‐avemⓜ un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înⓝ toate asemenea nouă, darⓞ fără păcat.
4:16 Deci săⓟ ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.
5:1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezatⓠ pentru oameni înⓡ cele către Dumnezeu, caⓢ să aducă daruri și jertfe pentru păcate,
5:2 careⓣ poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă șiⓤ el însuși este împresurat de slăbiciune.
5:3 Și din pricinaⓥ acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine.
5:4 Și nimeniⓦ nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaronⓧ.
5:5 Așaⓨ și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiulⓩ meu, eu azi te‐am născut.
5:6 După cum zice și în alt loc: Tuⓐ ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
1 Ioan
4:11 Preaiubiților, dacăⓓ Dumnezeu ne‐a iubit astfel și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții.
4:12 Nimeniⓔ n‐a văzut pe Dumnezeu vreodată; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubireaⓕ lui este desăvârșită în noi.
4:13 Prin aceasta cunoaștemⓖ că rămânem în el, și el în noi, fiindcă ne‐a dat din Duhul lui.
4:14 Și noiⓗ am privit și mărturisim că Tatălⓘ a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
4:15 Cineⓙ va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu.
4:16 Și noi am cunoscut și am crezut iubirea pe care o are Dumnezeu către noi. Dumnezeuⓚ este iubire; și cineⓛ rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.
Evanghelia după Ioan
14:10 Nu crezi că euⓩ sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nuⓐ le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui.
14:11 Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐măⓑ pentru înseși lucrările.
14:12 Adevăratⓒ, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl.
14:13 Șiⓓ orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14:14 Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
14:15 Dacăⓔ mă iubiți, veți păzi poruncile mele.
14:16 Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un altⓕ Mângâietor ca să fie cu voi în veac,
14:17 pe Duhulⓖ adevărului, peⓗ care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi șiⓘ va fi în voi.
14:18 Nuⓙ vă voi lăsa orfani, eu vinⓚ la voi.
14:19 Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voiⓛ mă vedeți pentru căⓜ eu trăiesc și voi veți trăi.
14:20 În ziua aceea veți cunoaște că euⓝ sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi.
14:21 Cineⓞ are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.
