Evanghelia după Ioan
10:1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
10:2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor.
10:3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
10:4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui.
10:5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor.
10:6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
10:7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor.
10:8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
Romani
5:10 Căci dacăⓑ, pe când eram vrăjmași, am fost împăcațiⓒ cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, mult mai degrabă, fiind împăcați, vom fi mântuiți prinⓓ viața lui.
5:11 Dar nu numai așa, ci neⓔ și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am luat acum împăcarea.
5:12 De aceea după cum printr‐unⓕ singur om a intrat păcatul în lume și prinⓖ păcat moartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit:
5:13 (căci până la lege era păcat în lume, dar păcatulⓗ nu se trece în socoteală când nu este lege.
5:14 Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, careⓘ este un chip al celui ce avea să vină.
5:15 Însă darul slobod nu este ca greșeala. Căci dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul slobod a prisosit față de ceiⓙ mulți prin harul unui singur om, Isus Hristos.
5:16 Și darul nu este ca printr‐unul singur care a păcătuit: căci judecata a venit de la unul singur spre osândă, iar darul slobod a venit din multe greșeli spre o faptă de îndreptățire.
Evanghelia după Matei
8:23 Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat.
8:24 Șiⓒ iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea.
8:25 Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim!
8:26 Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculatⓓ, a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare.
8:27 Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?
5:14 Voiⓩ sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui.
5:15 Nici nu aprindⓐ ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.
5:16 Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca eiⓑ să vadă faptele voastre cele bune și să slăveascăⓒ pe Tatăl vostru care este în ceruri.
5:17 Săⓓ nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc.
5:18 Căci adevărat vă spun, pânăⓔ va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate.
5:19 Deci cineⓕ va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor.
Evrei
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
