21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
14:10 Nu crezi că euⓩ sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nuⓐ le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui.
14:11 Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐măⓑ pentru înseși lucrările.
14:12 Adevăratⓒ, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl.
14:13 Șiⓓ orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14:14 Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
14:15 Dacăⓔ mă iubiți, veți păzi poruncile mele.
14:16 Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un altⓕ Mângâietor ca să fie cu voi în veac,
14:17 pe Duhulⓖ adevărului, peⓗ care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi șiⓘ va fi în voi.
14:18 Nuⓙ vă voi lăsa orfani, eu vinⓚ la voi.
14:19 Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voiⓛ mă vedeți pentru căⓜ eu trăiesc și voi veți trăi.
14:20 În ziua aceea veți cunoaște că euⓝ sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi.
14:21 Cineⓞ are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.
20:7 Și în ziua întâiⓛ a săptămânii când ne‐am adunat ca săⓜ frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții.
20:8 Și erau destule felinare înⓝ odaia de sus, unde eram adunați.
20:9 Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort.
20:10 Iar Pavel s‐aⓞ pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nuⓟ vă speriați căci sufletul lui este în el.
20:11 Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat.
20:12 Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.
4:9 Căci, mi se pare, Dumnezeu ne‐a arătat pe noi apostolii ca pe cei din urmă, ca pe nișteⓡ osândiți la moarte, pentru căⓢ suntem făcuți o priveliște lumii, atât îngerilor, cât și oamenilor.
4:10 Noiⓣ suntem nebuniⓤ pentru Hristos; iar voi sunteți cuminți în Hristos! noiⓥ suntem neputincioși, iar voi tari! voi în slavă, iar noi în dispreț.
4:11 Pânăⓦ în ceasul de acum și flămânzim și însetăm și suntem goiⓧ și suntem bătuțiⓨ cu pumnii și suntem fără locuință statornică.
4:12 Și neⓩ ostenim lucrând cu mâinile noastre; înfruntațiⓐ, binecuvântăm; prigoniți, suferim.
4:13 Vorbiți de rău, ne rugăm; am ajuns caⓑ gunoaiele lumii, lepădătura tuturor până acum.
4:14 Nu ca să vă rușinez scriu acestea, ci mustrându‐vă caⓒ pe copiii mei iubiți.
4:15 Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători înⓓ Hristos, nu aveți însă mulți părinți; căci eu v‐am născut în Hristos Isus prin evanghelie.
4:16 Deci vă îndemn, luați‐vă dupăⓔ mine.
