Evanghelia după Ioan
21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
6:5 Isusⓒ deci, ridicându‐și ochii și văzând că vine spre el gloată multă, zice lui Filip: De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceștia?
6:6 Iar aceasta zicea ca să‐l încerce, căci el știa ce avea să facă.
6:7 Filip i‐a răspuns: Deⓓ două sute de dinari pâini nu le ajung ca să ia fiecare puțin.
6:8 Unul dintre ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, îi zice:
6:9 Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești, darⓔ ce sunt acestea la atâția?
6:10 Isus a zis: Faceți pe oameni să stea jos la masă. Și era iarbă multă în acel loc. Bărbații au șezut jos deci la masă în număr ca la cinci mii.
6:11 Isus a luat deci pâinile și după ce a mulțumit, a împărțit celor ce ședeau la masă; asemenea și din pești cât au voit.
6:12 Iar când s‐au săturat, zice ucenicilor săi: Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva.
6:13 Deci le‐au strâns și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri din cele cinci pâini de orz care au prisosit celor ce au mâncat.
6:14 Oamenii deci când au văzut semnul pe care l‐a făcut, ziceau: Acesta este cu adevărat proroculⓕ care vine în lume.
10:1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
10:2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor.
10:3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
10:4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui.
10:5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor.
10:6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
10:7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor.
10:8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.
Faptele Apostolilor
13:13 Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioanⓐ s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim.
13:14 Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intratⓑ în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos.
13:15 Și dupăⓒ citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvântⓓ de mângâiere pentru popor, vorbiți.
13:16 Și Pavel s‐a sculat și făcândⓔ semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ceⓕ vă temeți de Dumnezeu, ascultați.
13:17 Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐aⓖ ales pe părinții noștri și a înălțat poporulⓗ când au stat vremelnic în țara Egiptului, șiⓘ i‐a scos cu braț înalt din el.
13:18 Și vremeⓙ cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie.
13:19 Și după ce a nimicitⓚ șapte neamuri în țara Canaan, le‐aⓛ împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani.
13:20 Și după acestea le‐aⓜ dat judecători până laⓝ Samuel prorocul.
13:21 Și după aceeaⓞ au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani.
13:22 Și după ce l‐a înlăturatⓟ, le‐aⓠ ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Amⓡ găsit pe David, fiul lui Iese, bărbatⓢ după inima mea, care va face toate voile mele.
13:23 Dinⓣ sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduințăⓤ a adus lui Israel un Mântuitorⓥ, pe Isus,
13:24 după ceⓦ Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel.
12:1 Și pe vremea aceea Irod împăratul și‐a întins mâinile ca să facă rău la unii din ai bisericii.
12:2 Și a omorât cu sabia pe Iacov, frateleⓢ lui Ioan.
12:3 Și când a văzut că place iudeilor, a mai adaus să prindă și pe Petru. Și erau zileleⓣ azimilor.
12:4 Și după ce l‐a prinsⓤ l‐a pus în temniță și l‐a dat la patru străji de câte patru ostași, ca să‐l păzească, fiind hotărât ca după Paști să‐l aducă sus înaintea poporului.
12:5 Deci Petru era păzit în temniță și se făcea stăruitor rugăciune către Dumnezeu pentru el din partea bisericii.
12:6 Și când avea de gând Irod să‐l aducă înainte, în noaptea aceea Petru era culcat între doi ostași, legat cu două lanțuri și păzitorii lângă ușă păzeau temnița.
12:7 Și iată un înger al Domnului a stat lângă el și o lumină a strălucit în chilie; și elⓥ a lovit coasta lui Petru și l‐a deșteptat zicând: Scoală‐te degrabă. Și i‐au căzut jos cătușele din mâini.
12:8 Și îngerul i‐a zis: Încinge‐te și pune‐ți sandalele în picioare. Și el a făcut așa. Și i‐a zis: Aruncă‐ți haina pe tine și urmează‐mă.
12:9 Și a ieșit și‐l urma șiⓦ nu știa că este adevărat ce se face prin înger, ci i se părea că vedeⓧ o vedenie.
12:10 Și după ce au trecut cea dintâi strajă și pe a doua, au venit la poarta de fier care duce în cetate, careⓨ li s‐a deschis de la sine și au ieșit și au trecut înainte printr‐o uliță. Și îndată îngerul s‐a depărtat de la el.
12:11 Și Petru când și‐a venit în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul aⓩ trimis pe îngerul său și m‐aⓐ scăpat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor.
Evanghelia după Luca
5:1 Și a fost așa: pe cândⓞ gloata se îndesa spre el și asculta Cuvântul lui Dumnezeu și el sta lângă lacul Ghenezaret,
5:2 atunci a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii se dăduseră jos din ele și spălau mrejile.
5:3 Și a intrat într‐una din corăbii, care era a lui Simon, și l‐a rugat ca să mâne puțin de la uscat și a șezut jos și învăța gloatele din corabie.
5:4 Și când a încetat de vorbit, a zis lui Simon: Mânăⓟ la adânc și lăsați‐vă în jos mrejile pentru pescuire.
5:5 Și Simon a răspuns și a zis: Învățătorule, toată noaptea ne‐am ostenit și n‐am prins nimic, dar la vorba ta, voi lăsa în jos mrejile.
5:6 Și după ce au făcut aceasta, au prins o mulțime mare de pești. Și li se rupeau mrejile.
5:7 Și au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie ca să vină și să le ajute și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât ele se afundau.
5:8 Și când a văzut aceasta Simon Petru, a căzut la genunchii lui Isus zicând: Depărtează‐teⓠ de la mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos.
5:9 Căci îl cuprinsese frică, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care‐i prinseseră.
5:10 Asemenea și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acumⓡ vei prinde vii oameni.
5:11 Și au tras corăbiile la uscat, și au lăsatⓢ toate și l‐au urmat.
Evrei
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
