Episcop
Sfântul Ierarh Ignatie (în lume Dmitri Alexandrovici Briancianinov) s-a născut la 6 februarie 1807, în Pokrovskoe, gubernia Vologda. Încă din primii ani ai vieții a arătat interes pentru viața monahală, adâncindu-se în rugăciune și în citirea cărților duhovnicești.
La vârsta de 15 ani, tatăl său l-a trimis să studieze la Școala Militară de Inginerie din Sankt Petersburg. Rarele capacități intelectuale și calitățile morale ale tânărului atrăgeau atenția profesorilor, a dascălilor și a colegilor săi. Având un remarcabil talent poetic, a devenit cunoscut în întregul Sankt Petersburg și la curtea imperială, fiind un oaspete dorit în multe case ale înaltei societăți. Înaintea lui se deschidea o strălucită carieră lumească, însă el a înaintat o cerere de demisie, dorind să primească monahismul. A fost tuns în monahism cu numele Ignatie.
În ianuarie 1832 a fost numit administrator al Mănăstirii Pelșem Lopotov, iar în 1833 a devenit egumen. Mai târziu, la recomandarea Sfântului Sinod, a fost numit stareț al Pustiei Sfântului Serghie. Trăind acolo timp de 24 de ani, a adus-o într-o stare înfloritoare.
La 27 octombrie 1857 a fost hirotonit episcop al Caucazului și al Mării Negre. Războiul din Caucaz era în desfășurare, iar sfântul își vedea cea mai importantă misiune în slujirea apostolică a turmei sale, în aducerea păcii în Caucazul cuprins de foc, precum și în întărirea și răspândirea Ortodoxiei acolo. În patru ani a întemeiat acolo un seminar teologic și școli duhovnicești, cărora le-a dăruit toate puterile sale, a construit biserici noi, a pus în rânduială organele administrației eparhiale, a introdus slujbe solemne, a organizat un minunat cor arhieresc și a construit o reședință episcopală. În plus, propovăduia neîncetat.
O boală grea l-a silit pe episcopul Ignatie ca, în vara anului 1861, să înainteze o cerere de retragere. S-a stabilit la Mănăstirea Nikolo-Babaevski, unde până la sfârșitul vieții sale († 1867) a lucrat la scrierile sale duhovnicești.
Numele Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov strălucește în cronicile Bisericii și ale Rusiei ca al unui creator de opere duhovnicești nemuritoare și al unui păzitor râvnitor al tradițiilor ortodoxe.
