Evanghelia după Luca
22:1 Și seⓥ apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști.
22:2 Și mai marii preoților și cărturarii căutauⓦ cum să‐l răpună căci se temeau de popor.
22:3 Șiⓧ Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece.
22:4 Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins.
22:5 Și ei s‐au bucurat și s‐au legatⓨ să‐i dea argint.
22:6 Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.
22:7 Și a venit ziuaⓩ azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile.
22:8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm.
22:9 Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim?
22:10 Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră.
22:11 Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei?
22:12 Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți.
22:13 Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile.
22:14 Și cândⓐ a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el.
22:15 Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea.
22:16 Căci vă spun că nu le mai mănânc pânăⓑ când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu.
22:17 Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi.
22:18 Căci vă spun,ⓒ nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.
22:19 Șiⓓ a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceastaⓔ faceți spre amintirea mea.
22:20 Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acestⓕ pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.
22:21 Însăⓖ iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă.
22:22 Pentru căⓗ Fiul omului se duce după cumⓘ a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins!
22:23 Șiⓙ ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.
22:24 Și s‐aⓚ iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare.
22:25 Iar el le‐aⓛ zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători.
22:26 Dar voiⓜ nu veți fi așa: ciⓝ cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește.
22:27 Căciⓞ cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar euⓟ sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.
22:28 Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispiteleⓠ mele.
22:29 Și eu văⓡ întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu,
22:30 caⓢ să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și vețiⓣ ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
22:31 Simone, Simone, iată Satanaⓤ v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă caⓥ pe grâu.
22:32 Dar euⓦ am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când teⓧ vei întoarce, întărește pe frații tăi.
22:33 Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte.
22:34 Iarⓨ el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști.
22:35 Șiⓩ le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
22:36 Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie.
22:37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Șiⓐ a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit.
22:38 Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.
22:39 Șiⓑ a ieșit și s‐aⓒ dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei.
22:43 Și i s‐a arătat un îngerⓖ din cer, întărindu‐l.
22:44 Șiⓗ fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ.
22:45 Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare.
1 Corinteni
11:23 Căci eu amⓒ primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum căⓓ Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine.
11:24 Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea.
11:25 Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea.
11:26 Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului pânăⓔ va veni el.
11:27 Încâtⓕ cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.
11:28 Dar omulⓖ să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.
11:29 Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul.
11:30 De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm;
11:31 dar dacăⓗ ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați;
11:32 dar când suntemⓘ judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea.
Evanghelia după Matei
26:1 Și a fost așa: când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi:
26:2 Știțiⓕ că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit.
26:3 Atunciⓖ mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa,
26:4 și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare.
26:5 Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
26:6 Iarⓗ pe când era Isus în Betaniaⓘ în casa lui Simon leprosul,
26:7 a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă.
26:8 Iar când au văzut uceniciiⓙ, s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta?
26:9 Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor.
26:10 Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine.
26:11 Căciⓚ pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar peⓛ mine nu mă aveți întotdeauna.
26:12 Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea.
26:13 Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.
26:14 Atunciⓜ unul din cei doisprezece, cel zis Iudaⓝ Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis:
26:15 Ceⓞ voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți.
26:16 Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.
26:17 Iar înⓟ cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile?
26:18 Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei.
26:19 Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile.
26:20 Iar când s‐a făcut searăⓠ, s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici.
26:21 Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins.
26:22 Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne?
26:23 Iar el a răspuns și a zis: Cel ceⓡ a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins.
26:24 Într‐adevăr Fiul omului se duce după cumⓢ este scris despre el, dar vaiⓣ de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela.
26:25 Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.
26:26 Și pe cândⓤ mâncau ei, Isusⓥ a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acestaⓦ este trupul meu.
26:27 Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Bețiⓧ din el toți.
26:28 Căci acestaⓨ este sângele meu, al legământului celui nouⓩ, care se varsă pentruⓐ mulți spre iertarea păcatelor.
26:29 Dar vă spunⓑ că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței pânăⓒ în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.
26:30 Și după ceⓓ au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor.
26:31 Atunci Isus le zice: Voi toțiⓔ vețiⓕ avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bateⓖ păstorul și oile turmei se vor împrăștia.
26:32 Dar după ce voi fi sculat, voiⓗ merge înainte de voi în Galileea.
26:33 Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire.
26:34 Isus i‐a zis: Adevăratⓘ îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui.
26:35 Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.
26:36 Atunciⓙ Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga.
26:37 Și a luat cu sine pe Petru și peⓚ cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristezeⓛ și să se tulbure adânc.
26:38 Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristatⓜ, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine.
26:39 Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugatⓝ zicând: Tatălⓞ meu, dacă este cu putință, treacăⓟ de la mine paharul acesta; însă nuⓠ cum voiesc eu, ci cum voiești tu.
26:40 Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine?
26:41 Vegheațiⓡ și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă.
26:42 Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta.
26:43 Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați.
26:44 Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt.
26:45 Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.
26:46 Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
26:47 Și pe cândⓢ vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului.
26:48 Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l.
26:49 Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐aⓣ sărutat mult.
26:50 Iar Isus i‐a zis: Prieteneⓤ, pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat.
26:51 Și iată, unulⓥ din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea.
26:52 Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căciⓦ toți care iau sabie de sabie vor pieri.
26:53 Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum maiⓧ mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
26:54 Dar cum vor fi împlinite scripturile, căⓨ așa trebuie să fie?
26:55 În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat.
26:56 Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturileⓩ prorocilor. Atunciⓐ toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.
26:57 Iar cei ceⓑ apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii.
26:58 Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul.
26:59 Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare.
26:60 Și n‐au găsit, deși veniseră mulțiⓒ martori mincinoși. În urmă au venit doiⓓ,
26:61 și au zis: Acesta a zis: Potⓔ dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc.
26:62 Și marele preot s‐a sculatⓕ și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?
26:63 Dar Isusⓖ tăcea. Și marele preot i‐a zis: Teⓗ jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
26:64 Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: deⓘ acum veți vedea pe Fiul omului șezândⓙ la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
26:65 Atunciⓚ marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula.
26:66 Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovatⓛ de moarte.
26:67 Atunciⓜ l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐auⓝ bătut,
26:68 zicând: Prorocește‐neⓞ, Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?
26:69 Iar Petruⓟ ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul.
26:70 Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici.
26:71 Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul.
26:72 Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta.
26:73 Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbireaⓠ ta te dă pe față.
26:74 Atunci aⓡ început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul.
26:75 Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainteⓢ de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
27:1 Iar când s‐a făcut dimineață toțiⓣ mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au sfătuit împotriva Iui Isus ca să‐l omoare.
27:2 Și după ce l‐au legat, l‐au dus și l‐au dat în mâinile lui Pilat dregătorulⓤ.
Evanghelia după Ioan
13:3 Isus, știind că Tatălⓙ îi dăduse toate în mâini și căⓚ a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu,
13:4 seⓛ scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins.
13:5 Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
13:6 Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tuⓜ îmi speli picioarele?
13:7 Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, darⓝ vei înțelege după acestea.
13:8 Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: Dacăⓞ nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine.
13:9 Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
13:10 Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voiⓟ sunteți curați, dar nu toți.
13:11 Căciⓠ știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.
13:12 Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut?
13:13 Voiⓡ mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt.
13:14 Deciⓢ dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi suntețiⓣ datori să spălați unii altora picioarele.
13:15 Căci v‐amⓤ dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu.
13:16 Adevăratⓥ, adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis.
13:17 Dacăⓦ știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.
13:1 Iar mai înainteⓖ de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că i‐aⓗ venit ceasul ca să se mute din lumea aceasta la Tatăl, după ce a iubit pe ai săi, care erau în lume, i‐a iubit până în sfârșit.
13:2 Și pe când era cină, când diavolulⓘ pusese acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să‐l dea prins,
13:3 Isus, știind că Tatălⓙ îi dăduse toate în mâini și căⓚ a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu,
13:4 seⓛ scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins.
13:5 Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
13:6 Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tuⓜ îmi speli picioarele?
13:7 Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, darⓝ vei înțelege după acestea.
13:8 Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: Dacăⓞ nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine.
13:9 Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
13:10 Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voiⓟ sunteți curați, dar nu toți.
13:11 Căciⓠ știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.
13:12 Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut?
13:13 Voiⓡ mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt.
13:14 Deciⓢ dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi suntețiⓣ datori să spălați unii altora picioarele.
13:15 Căci v‐amⓤ dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu.
13:16 Adevăratⓥ, adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis.
13:17 Dacăⓦ știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.
