Epistola lui Iacov
2:1 Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutareⓚ la fața omuluiⓛ.
2:2 Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios
2:3 și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele!
2:4 Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele?
2:5 Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐aⓜ ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogațiⓝ în credință și moștenitori ai împărăției pe careⓞ a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc?
2:6 Iar voiⓟ ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și văⓠ târăsc înaintea judecătorilor?
2:7 Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi?
2:8 Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturiiⓡ: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți.
2:9 Dar dacă voi căutațiⓢ la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei.
2:10 Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcutⓣ vinovat de toate.
2:11 Căci cine a zisⓤ: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege.
2:12 Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o legeⓥ a slobozeniei.
2:13 Căci judecataⓦ este fără milă pentru cel ce nu face milă; milaⓧ se fălește împotriva judecății.
Evanghelia după Marcu
12:1 Și aⓧ început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară.
12:2 Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei.
12:3 Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic.
12:4 Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit.
12:5 Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i.
12:6 Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu.
12:7 Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră.
12:8 Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie.
12:9 Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții.
12:10 Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatraⓨ pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi.
12:11 Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri?
12:12 Șiⓩ căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.
Faptele Apostolilor
6:8 Iar Ștefan, plin de har și putere, făcea minuni și semne mari în popor.
6:9 Și unii din sinagoga zisă a Izbăviților și a Cirinenilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și Asia s‐au sculat și se întrebau împreună cu Ștefan.
6:10 Șiⓓ nu erau în stare să se împotrivească înțelepciunii și Duhului cu care vorbea.
6:11 Atunciⓔ au pus înadins bărbați care ziceau: Noi l‐am auzit vorbind vorbe de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.
6:12 Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și au venit fără veste și l‐au târât cu sila și l‐au dus la sinedriu.
6:13 Și au pus martori mincinoși zicând: Omul acesta nu încetează de a vorbi vorbe împotriva locului sfânt și a legii.
6:14 Căciⓕ l‐am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâmaⓖ locul acesta și va schimba datinile pe care ni le‐a încredințat Moise.
6:15 Și uitându‐se țintă la el, toți cei ce ședeau în sinedriu, au văzut fața lui ca o față de înger.
7:1 Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel?
7:2 Iar el a zis: Bărbați, frațiⓗ și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran;
7:3 și a zis către el: Ieșiⓘ din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta.
7:4 Atunciⓙ a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.
7:5 Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduitⓚ că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil.
7:47 Șiⓞ Solomon i‐a zidit o casă.
7:48 Darⓟ Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul:
7:49 Cerulⓠ îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?
7:50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…
7:51 Voi cu grumazul înțepenitⓡ și netăiați împrejurⓢ cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi.
7:52 Peⓣ care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea Celuiⓤ Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum,
7:53 voi, careⓥ ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!…
7:54 Cândⓦ au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui.
7:55 Iar el fiind plinⓧ de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
7:56 și a zis: Iată, vădⓨ cerurile deschise și pe Fiulⓩ omului stând la dreapta lui Dumnezeu.
7:57 Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui:
7:58 și l‐au scosⓐ afară din cetate și‐lⓑ omorau cu pietre. Și martoriiⓒ și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.
7:59 Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, elⓓ chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primeșteⓔ duhul meu.
7:60 Și a îngenuncheatⓕ și a strigat cu glas mare: Doamneⓖ, nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.
Evanghelia după Matei
21:33 Ascultați o altă pildă. Era un om stăpân de casă, careⓔ a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat un teasc în ea și a clădit un turn și a arendat‐o unor vieri iar el s‐a dusⓕ din țară.
21:34 Iar când s‐a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri caⓖ să ia roadele lui.
21:35 Și vieriiⓗ au luat pe robii lui și pe unul l‐au bătut, iar pe altul l‐au omorât, iar pe altul l‐au ucis cu pietre.
21:36 Iarăși a trimis pe alți robi, mai mulți decât cei dintâi: și le‐au făcut tot așa.
21:37 În urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor sfii de fiul meu.
21:38 Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între ei: Acestaⓘ este moștenitorul; venițiⓙ să‐l omorâm și să avem noi moștenirea lui.
21:39 Șiⓚ l‐au luat și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât.
21:40 Când va veni deci domnul viei, ce va face vierilor acelora?
21:41 Ei îi zicⓛ: Pe cei răi cu rău îi va pierdeⓜ șiⓝ via o va arenda altor vieri, care să dea roadele la vremile lor.
21:42 Isus le zice: N‐ațiⓞ citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi; aceasta a fost de la Domnul și este minunată în ochii noștri?
