1:39 Și Maria s‐a sculat înⓚ zilele acelea și s‐a dus cu grabă în ținutul muntos, într‐o cetate a lui Iuda,
1:40 și a intrat în casa lui Zaharia și a urat Elisavetei.
1:41 Și a fost așa: Când a auzit Elisaveta urarea Mariei, i‐a săltat pruncul în pântece; și Elisaveta s‐a umplut de Duhul Sfânt,
1:42 și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântatⓛ este rodul pântecelui tău.
1:43 Și de unde pentru mine aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu?
1:44 Căci iată, cum a venit glasul urării tale în urechile mele, pruncul mi‐a săltat cu bucurie în pântece.
1:45 Și fericită este cea care a crezut, căci va fi o împlinire a celor vorbite ei de Domnul.
1:46 Și Maria a zis: Sufletul meu măreșteⓜ pe Domnul,
1:47 și duhul meu s‐a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1:48 Căci a căutatⓝ spre smerenia roabei sale, căci iată, de acum toate neamurile măⓞ vor ferici.
1:49 Căci Cel puternicⓟ mi‐a făcut mari lucruri și numele lui este sfânt.ⓠ
1:56 Și Maria a rămas cu ea ca la trei luni și s‐a întors acasă.
11:14 Șiⓘ scotea un drac și acesta era mut. Și a fost așa: când a ieșit dracul, mutul a vorbit și gloatele se minunau.
11:15 Iar unii dintre ei au zis: Elⓙ scoate afară pe draci cu Beelzebul, domnul dracilor.
11:16 Și alții îl ispiteau și cereauⓚ de la el un semn din cer.
11:17 Iar elⓛ le știaⓜ gândurile și le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și casă cade peste casă.
11:18 Și dacă și Satana s‐a dezbinat împotriva sa însuși, cum va sta împărăția lui? Pentru că ziceți că eu scot afară pe draci cu Beelzebul.
11:19 Iar dacă eu scot afară pe draci cu Beelzebul, fiii voștri cu cine‐i scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voștri.
11:20 Iar dacă eu scot afară dracii cuⓝ degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns deci peste voi.
11:21 Cândⓞ cel tare, deplin înarmat, își păzește curtea, averile lui sunt în pace.
11:22 Darⓟ când unul mai tare decât el va veni asupra lui și‐l va birui, îi ia toată armura în care se încrezuse și împarte prăzile lui.
11:23 Cineⓠ nu este cu mine este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește.
10:38 Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Martaⓐ l‐a primit în casa ei.
10:39 Și ea avea o soră numită Maria, careⓑ și ea ședea josⓒ la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui.
10:40 Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine.
10:41 Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu,
10:42 dar unⓓ singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.
11:27 Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericitⓣ este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt.
11:28 Iar el a zis: Mai bine fericițiⓤ cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.
4:2 Stăruițiⓐ în rugăciune, veghind în ea cuⓑ mulțumiri,
4:3 rugându‐văⓒ totodată și pentru noi ca Dumnezeu să ne deschidăⓓ o ușă pentru cuvânt, ca să vorbim tainaⓔ lui Hristos, pentruⓕ care și sunt legat,
4:4 ca s‐o fac cunoscut cum trebuie să vorbesc.
4:5 Umblațiⓖ în înțelepciune față de cei de afară, cumpărându‐văⓗ vremea nimerită.
4:6 Cuvântul vostru să fie totdeauna în harⓘ dresⓙ cu sare, caⓚ să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.
4:7 Celeⓛ despre mine toate vi le va face cunoscut Tihic, iubitul frate și credincios slujitor și rob împreună cu mine în Domnul:
4:8 pe care l‐amⓜ trimis la voi pentru aceasta chiar, ca să cunoașteți cele despre noi și să vă mângâie inimile,
4:9 împreună cu Onisimⓝ, credinciosul și iubitul frate, care este din ai voștri; ei vă vor face cunoscut toate cele de aici.
2:5 Gândițiⓥ în voi aceasta ce era și în Hristos Isus,
2:6 careⓦ, fiind în formă de Dumnezeu, n‐aⓧ socotit ceva de răpit ca să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
2:7 ciⓨ s‐a dezbrăcat pe sine însuși, luând formă de robⓩ, făcându‐seⓐ în asemănarea oamenilor
2:8 și în înfățișare fiind aflat ca un om, s‐a smerit pe sine, făcându‐seⓑ ascultător până la moarte, moarte însă de cruce.
2:9 De aceea și Dumnezeu l‐aⓒ înălțat foarte sus și i‐aⓓ dăruit numele care este mai presus de orice nume,
2:10 pentru caⓔ în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ,
2:11 și oriceⓕ limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.