Icoana din ceară de albine este realizată manual, cu mare atenție la detalii. Datorită adaosului de tămâie în procesul de producere, icoana emană o aromă ușoară, care este ferm asociată în mintea noastră cu atmosfera liniștitoare a încăperilor bisericești.
Izvorul de minuni, sau Izvorul Tămăduirii, este un izvor sfânt care se găsește în Constantinopol, nu departe de Poarta de Aur. Aici se afla reședința de vară a împăratului. Maica Domnului este numită Izvorul Tămăduirii, deoarece L-a primit în pântecele ei pe Hristos, care este însăși viața.
Există două legende principale despre descoperirea izvorului, potrivit cărora doi împărați diferiți au descoperit această sfințenie, în urma unui miracol care li s-a revelat. Cu toate acestea, este sigur că Biserica Izvorului Tămăduirii exista deja în secolul al VI-lea d.Hr.
Nikifor Callistus, în secolul al XIV-lea d.Hr., enumeră o listă cu marile minuni ale acestui loc sfânt.
În prezent, mormintele Patriarhilor Ecumenici se află în curtea Izvorului Tămăduirii. Izvorul sfânt reprezintă în sine un bazin de marmură, situat în partea inferioară a bisericii. Mănăstirea din Chora adăpostește o imagine mozaicată a icoanei.
Sărbătorirea renovării Bisericii Izvorului Tămăduirii din Constantinopol și comemorarea marilor minuni, care au avut loc în această biserică are loc în Vinerea din Săptămâna Mare, în amintirea sfințirii Bisericii de către împăratul Leon.
Biserica este cunoscută și sub numele de Mănăstirea Balikli (tradus din turcă prin "Peștișor"). Potrivit unei legende, la 23 mai 1453 d.Hr., un călugăr prăjea pește lângă izvor, când cineva i-a adus vești despre căderea Constantinopolului. Călugărul i-a răspuns că numai dacă peștele pe care îl prăjea ar fi ieșit din tigaie și ar fi căzut în izvor, va crede că acest lucru s-ar fi putut întâmpla. Și într-adevăr, peștele a prins viață și a căzut în izvorul cu apă sfințită. Și până în ziua de azi, peștii trăiesc în izvor, având urme întunecate pe părțile laterale, ca și cum ar fi fost prăjiți.
