Ce simbolizează lumânările pe care le aprindem în biserică

În tradiția creștin-ortodoxă, lumânarea nu este un obiect decorativ, ci un simbol al luminii divine, al nădejdii, curăției sufletului și al căldurii rugăciunii noastre către Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama spunea:

„Sfânta Liturghie și tot ceea ce este legat de ea, chiar și cele mai mici detalii, sunt pline de simbolism, de valoare și putere duhovnicească.”

Astfel, lumânarea pe care o aprindem în biserică face parte din tradiția liturgică a Bisericii și poartă un adânc înțeles duhovnicesc. De aceea este important să știm:

• De ce aprindem lumânări
• Ce simbolizează ele
• De ce nu este bine să le stingem înainte să se termine de ars complet

Ce simbolizează lumânarea în biserică?

În tradiția ortodoxă, lumânarea are o semnificație profundă și tainică. Ea este aprinsă atât în biserică, cât și acasă, în timpul rugăciunii, fiind o însoțitoare a rugăciunii și o ajutoare pentru concentrare spirituală. Lumina ei liniștită luminează calea rugăciunii și încălzește mintea și inima credinciosului.

De fiecare dată când aprindem o lumânare:

• Oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră;
• Luminăm, în mod simbolic, calea rugăciunii noastre către cer;
• Mărturisim credința noastră în Hristos, „Lumina lumii”;
• Ne amintim de cei adormiți și trimitem iubirea și rugăciunea noastră pentru ei;
• Ne exprimăm nădejdea în mântuire prin Iisus Hristos.

Ceara de albine este considerată cel mai „curat” material și, prin urmare, cel mai potrivit pentru  realizarea lumânărilor. Albinele simbolizează hărnicia și sârguința, iar ceara naturală pe care o produc are un parfum delicat și o textură plăcută. În plus, ceara de albine este un produs natural, cu numeroase proprietăți benefice.

Mănăstirile de pe Sfântul Munte Athos produc de secole lumânări din ceară de albine. Acest tip de lucrare monahală este unul dintre cele mai importante pe Sfântul Munte.

Puteți cumpăra lumânări din ceară naturală de albine aici.

Ar trebui stinse lumânările aprinse?

Potrivit învățăturii Bisericii Ortodoxe, cu cât lumânarea arde mai mult, cu atât rugăciunea noastră către Dumnezeu devine mai puternică. De aceea, nu trebuie să vă grăbiți să stingeți lumânările înainte ca acestea să se consume complet. Dimpotrivă, este mai bine să le lăsăm aprinse – ca o jertfă adusă cerului, care trebuie să se împlinească fără intervenția noastră.

Un bun suport pentru lumânări vă poate ajuta să păstrați flacăra aprinsă cât mai mult timp. Chiar și după încheierea rugăciunii, lumânarea poate rămâne aprinsă înaintea icoanei, păstrând căldura și puterea rugăciunii noastre.

Puteți alege un suport potrivit pentru lumânări de aici.

Minunea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Din scrierile dedicate Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir aflăm că trăia, odinioară, un oarecare Onisifor, care avea în grijă aprinderea și stingerea candelelor și lumânărilor dinaintea icoanei Sfântului Dimitrie, atunci când credincioșii veneau să se roage în biserică. Pentru că Onisifor se grăbea întotdeauna, el obișnuia să stingă toate candelele și lumânările, înainte ca acestea să apuce să ardă până la capăt.

Într-o zi, Sfântul Dimitrie i s-a arătat în vis și și-a exprimat nemulțumirea față de ceea ce făcea. Sfântul l-a preîntâmpinat că, procedând astfel, Onisifor dăunează atât sieși, cât și celor care aprind lumânările și candelele, deoarece cu cât acestea ard mai mult înaintea icoanelor, cu atât mai mult „ard” păcatele celor ce le aprind. Iar dacă sunt stinse înainte de vreme, rostul se pierde, păcatele celui care le-a aprins rămân asupra lui, iar sufletul celui care le-a stins va arde în iad.

Onisifor nu a dat mare importanță celor văzute în vis, însă totuși, pentru un timp, a încetat să mai stingă înainte de vreme lumânările și candelele.

Într-o noapte, un om a adus la biserică două lumânări mari. S-a împărtășit, a mai rămas puțin să se roage, apoi a plecat. Onisifor, din obișnuință, s-a dus să stingă lumânările. Deodată, din senin, s-a auzit același glas pe care îl auzise în vis; glasul l-a întrebat dacă nu cumva repetă din nou greșelile de mai înainte. De frică, Onisifor și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ, iar când și-a revenit, s-a pocăit cu sinceritate pentru fapta sa.

De atunci, el a lăsat lumânările aprinse până se consumau de tot, înțelegând sensul și importanța acestui ritual.

Cum aprindem corect lumânarea acasă?

Fiecare faptă a noastră, atât în biserică, cât și în afara ei, are o semnificație spirituală. Totuși, nu fapta în sine este cea mai importantă, ci intenția cea bună și curăția gândurilor cu care o facem.

Atunci când aprindem o lumânare acasă, se cuvine să:

• o facem cu credință și cu gândurile către Domnul;
• facem gestul nu formal și mecanic, ci cu iubire și rugăciune;
• așezăm lumânarea în fața sfintelor icoane;
• după rugăciune să nu o stingem, ci să o lăsăm să ardă până la capăt, împlinindu-și rostul.

Lumânările produse în mănăstiri

Lumânările monahale și, în mod special, cele athonite sunt produse naturale, lucrate de călugări cu răbdare și rugăciune. Aceste lumânări:

• Sunt realizate din ceară pură;
• Ard curat, fără a produce fum dens și nociv pentru sănătate;
• Au o durată de ardere mai lungă;
• Veniturile obținute din vânzarea lor susțin călugării și consolidează mănăstirile.

Produse de pe Sfântul Munte Athos pot fi achiziționate de aici.

Lumânarea este o mică flacără a nădejdii, purtând în ea o mare valoare duhovnicească. Aprinzând lumânări în biserică și în casele noastre, dăruim iubire, ne încredem în mila lui Dumnezeu și încălzim sufletul cu lumina credinței adevărate.