Cei sfinți martiri Sukhiy și 16 dintre tovarășii săi erau nobili la curtea conducătorului albanez. Ei au crezut în Mântuitorul, urmându-l pe preotul Hrizos, și au fost botezați în apele Eufratului, unde au ridicat cinstitul cruce, numit "Crucea Bunavestirii." După moartea martirică a lui Hrizos, Sukhiy a devenit liderul spiritual al fraților, iar ei duceau o viață aspră de nevoință.
Noul conducător al Albaniei păgâne, Datiianos, aflând despre creștinismul lor, a încercat să-i convingă să se întoarcă la vechea credință, dar ei au respins toate rugămințile. La porunca lui Barnabas, sfântul Sukhiy și tovarășii săi au fost supuși la torturi: au fost prinși în pământ și arși. Murind, ei cântau psalmul 21, iar după ardere, trupurile lor au fost tăiate și împrăștiate pe muntele Sukaketi.
Sfinții martiri au rămas neputreziți până în secolul IV, când au fost îngropați de creștinii locali. La locul martiriului lor, a fost construită o biserică în cinstea sfântului Grigorie, luminătorul Armeniei, și a fost deschisă o fântână vindecătoare.
