Prorocul Zaharia „văzătorul secerii” - este al unsprezecelea dintre cei doisprezece proroci mici ai Vechiului Testament. S-a născut în secolul al V-lea înainte de Hristos, în timpul robiei babiloniene, și provenea din neamul preoțesc al lui Levi. După eliberarea din robie, a venit încă din copilărie la Ierusalim. Din tinerețe a fost învrednicit de vedenii Dumnezeiești și descoperiri cerești, fiind chemat astfel la slujirea profetică. Numele său înseamnă „cel de care Își aduce aminte Domnul”. Într-una dintre vedeniile sale a văzut un sul zburând prin văzduh, încovoiat asemenea unei seceri amenințătoare. Din acest motiv a fost numit „văzătorul secerii”. Zaharia a fost contemporan cu prorocul Agheu. Împreună l-au îndemnat pe guvernatorul Zorobabel și pe marele preot Iosua să grăbească zidirea Templului din Ierusalim, întreruptă prin porunca împăratului Persiei, contribuind în mare măsură la renașterea morală și duhovnicească a poporului.
Cartea Prorocului Zaharia cuprinde prorocii inspirate despre Mântuitorul Care avea să vină, despre ultimele zile ale vieții Sale pământești, despre Intrarea Domnului în Ierusalim călare pe mânzul asinei, despre vânzarea Sa pentru treizeci de arginți și cumpărarea cu aceștia a ogorului olarului, precum și despre întunecarea soarelui în timpul pătimirilor Sale pe Cruce.
Potrivit tradiției, Prorocul Zaharia a ajuns la o vârstă înaintată și a trecut la Domnul în jurul anului 520 î.Hr. A fost înmormântat lângă Prorocul Agheu, în apropiere de Ierusalim.
