Episcop
Sfântul Bonifatie era originar din regiunea Toscana, din Italia. Încă din copilărie a arătat o mare dragoste față de săraci, împărțindu-le hainele sale și chiar pâinea pe care o avea. Acest lucru o nemulțumea adesea pe mama sa. Într-o zi, găsind hambarul gol, ea l-a mustrat, însă Bonifatie s-a rugat lui Dumnezeu, iar prin minune hambarul s-a umplut din nou. Văzând această minune, mama sa nu l-a mai împiedicat să-i ajute pe cei nevoiași.
Ajungând episcop al cetății Ferentino, sfântul a cunoscut multe lipsuri materiale, dar le-a primit cu mulțumire, slăvindu-L pe Dumnezeu. După o grindină puternică, văzând viile grav afectate, el nu și-a pierdut nădejdea, ci s-a rugat și a binecuvântat ciorchinii rămași. La vremea culesului, prin puterea lui Dumnezeu, vasele s-au umplut cu vin, care nu se epuiza nici măcar atunci când săracii veneau să ceară ajutor.
Sfântul Bonifatie nu era doar milostiv cu cei săraci, ci și neînduplecat față de nelegiuire. Auzind odată glasul unui saltimbanc, a vestit sfârșitul apropiat al acestuia, iar cuvântul său s-a împlinit. Altădată, când nepotul său Constanțiu a pierdut bani, sfântul s-a rugat cu credință și, prin ajutor Dumnezeiesc, i-a recuperat în chip minunat.
Doi goți, găzduiți de sfânt în casa sa, au primit de la el un vas cu vin, care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nu s-a sfârșit pe durata călătoriei lor. Tot el a izgonit omizile care pustiau via, poruncindu-le în numele Domnului să plece. Întreaga sa viață a fost împodobită cu minuni și cu semne ale harului Dumnezeiesc, mărturisind sfințenia sa.
