În vremea împăratului Dioclețian, pe când ighemon era Valerian, în Sicilia trăia un copil de doisprezece ani, pe nume Vit, fiul unui cetățean de seamă, Hilas. Vit, luminat de harul Duhului Sfânt, a crezut în Unul, Adevăratul Dumnezeu și Îi înălța neîncetat rugăciuni, îmbrăcându-se în haină aspră. I s-a dăruit puterea de a săvârși minuni, vindecând bolnavi și întorcând pe necredincioși la dreapta credință.
Ighemonul Valerian, auzind despre sfântul copil, l-a chemat pe tatăl său și i-a poruncit să-l abată pe fiu de la creștinism. Hilas, cuprins de mânie, a început să-l bată pe Vit, dar acesta, neînfricoșat de amenințări, continua să-și mărturisească credința. Disprețuind poruncile tatălui său, purta numele lui Hristos în inimă și pe buze, fiind mângâiat de un înger al Domnului.
Hilas, dorind să-l întoarcă la păgânism, îl îndemna să se închine idolilor, însă Vit îi respingea ca pe niște făpturi fără suflet. Tatăl, tulburat, încerca să-l scape de mânia ighemonului, dar Vit rămânea neclintit în credință. În cele din urmă, sfântul a fost adus la judecată, unde L-a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și, pentru aceasta, a fost supus la chinuri grele.
Ighemonul, văzând minunile săvârșite de Vit, încerca în continuare să-l silească la închinarea la idoli, dar sfântul rămânea statornic. După multe torturi, între care și aruncarea într-un cazan cu apă clocotită, Vit a rămas nevătămat, sporind și mai mult mânia împăratului.
În cele din urmă, Sfântul Vit, împreună cu învățătorul său Modest și cu Crescentia, au fost dați la moarte. Înainte de sfârșit, Vit s-a rugat pentru mântuirea credincioșilor și a cerut lui Dumnezeu milă pentru ei. Trupul său a fost îngropat cu cinste, iar el a rămas cunoscut ca sfânt, ale cărui rugăciuni și minuni întăresc până astăzi pe cei credincioși.
