Presbiter
Sfântul Sfințit Mucenic Vasile a fost preot în Ancira Galatiei. În vremea răspândirii largi a ereziei ariene, el îndemna neîncetat păstoria sa să rămână statornică în dreapta credință ortodoxă. Pentru aceasta, Sfântul Vasile a fost lipsit de treapta preoțească de către un sinod local arian, însă la Sinodul din Palestina, la care au participat 230 de episcopi, a fost repus în slujirea de preot. Sfântul Vasile și-a continuat în mod deschis propovăduirea, mustrând erezia ariană, pentru care a devenit ținta persecuțiilor și a fost supus la chinuri, fiind socotit, în mod nedrept, un om primejdios pentru stat. Pentru a-l îndepărta de Ortodoxie, i-au fost trimiși doi apostați – Elpidie și Pegasie. Însă Sfântul a rămas neclintit în credință și, pentru aceasta, a fost supus din nou la suferințe. Când în cetatea Ancira a sosit împăratul Iulian Apostatul (361–363), Sfântul Vasile a mărturisit cu bărbăție pe Hristos înaintea lui, mustrându-l pe împărat pentru lepădarea de credință. Mâniat, Iulian a poruncit ca Sfântul să fie supus chinurilor, însă Vasile a îndurat toate suferințele cu statornicie, punându-și nădejdea în Hristos.
După multe torturi, Sfântul Vasile, rugându-se lui Dumnezeu, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Moartea sa mucenicească i-a întărit pe creștini în credință, iar curând după adormirea sa, la 22 martie, credincioșii au rânduit pomenirea lui.
