Fericitul Varvar, odinioară un tâlhar cumplit, s-a întors la pocăință, înțelegând greutatea păcatelor sale. Însuflețit de harul lui Dumnezeu, a părăsit viața de tâlhărie și a venit la biserică, unde s-a spovedit preotului, mărturisindu-și vina pentru numeroase fărădelegi, inclusiv omoruri. Smerindu-se, Varvar a început să trăiască asemenea unui animal, mergând în patru labe, și a petrecut trei ani în această stare. După aceea, și-a continuat nevoința în pustie încă doisprezece ani, hrănindu-se cu iarbă și rămânând gol.
Prin descoperire Dumnezeiască, a aflat despre iertarea păcatelor sale și despre faptul că urma să-și încheie nevoința prin mucenicie. Întâlnind niște negustori, a fost ucis din greșeală cu săgeți, iar înainte de a-și da sufletul lui Dumnezeu, le-a poruncit să vestească moartea sa preotului. Trupul lui Varvar a fost găsit strălucind de lumină, iar după îngropare au început să se săvârșească vindecări prin moaștele sale. Mai târziu, trupul său neputrezit a fost mutat în biserică cu mare cinste, iar poporul L-a slăvit pe Dumnezeu pentru milostivirea Sa.
