Trifon, patriarh al Constantinopolului (933)

Sfântul Ierarh Trifon, patriarh al Constantinopolului, încă din tinerețe a fost monah și se deosebea prin blândețe, lipsă de răutate, deplină supunere față de voia lui Dumnezeu, credință statornică și dragoste față de Biserică.

Împăratul bizantin Roman, având un fiu pe nume Teofilact, intenționa să-l numească patriarh al Constantinopolului după moartea patriarhului Ștefan. Însă, deoarece Teofilact avea doar șaisprezece ani, pentru o perioadă a fost ales ca locțiitor monahul Trifon, care a preluat conducerea scaunului patriarhal. Ducând o viață fără prihană, Trifon a fost curând hirotonit episcop și a primit deplin conducerea patriarhiei.

Când Teofilact a împlinit douăzeci de ani, împăratul a început să insiste ca Trifon să-i cedeze scaunul fiului său. Trifon, considerându-l pe Teofilact prea tânăr și lipsit de experiență, a refuzat. Neavând temeiuri pentru a-l acuza pe Trifon, împăratul a apelat la episcopul Teofan, care a pus la cale un plan viclean.

Teofan l-a convins pe Trifon să-și scrie numele și titlul pe o hârtie, pentru a înlătura zvonurile despre presupusa sa neștiință de carte. Trifon, fără a bănui înșelăciunea, a făcut acest lucru. Împăratul, folosindu-se de textul scris, a adăugat că Trifon renunță la scaun, socotindu-se nevrednic. Apoi l-a scos cu forța pe Trifon din palatul patriarhal și l-a numit patriarh pe Teofilact.

După aceasta, în Biserică au început tulburări, deoarece mulți îl considerau în continuare pe Trifon drept adevăratul patriarh. Trifon, îndurând cu răbdare umilința, s-a retras într-o mănăstire, unde a trăit doi ani și cinci luni, după care a trecut la Domnul. Trupul său a fost mutat în Marea Biserică Patriarhală și așezat lângă mormintele celorlalți patriarhi.

După moartea sa, tulburările bisericești au încetat, iar toți au recunoscut alegerea lui Teofilact ca patriarh. Credincioșii au cinstit pomenirea sfântului Trifon, slăvind pe Dumnezeu.