Ieromonah
Cuviosul Tit Făcătorul de Minuni a trăit la sf. sec. al VIII-lea și în. sec. al IX-lea. Încă din cea mai fragedă copilărie L-a iubit pe Domnul Iisus Hristos, lepădând deșertăciunea lumii și disprețuind poftele trupului. Ajungând la vârsta tinereții, Cuviosul Tit a intrat într-o mănăstire de obște – chinovie, unde a fost mai întâi ascultător, iar apoi monah. El a străbătut calea monahală cea strâmtă și anevoioasă, dar plină de har, curățindu-și sufletul cu răbdare și smerenie prin dobândirea virtuților și urcând treptat spre desăvârșirea duhovnicească. Mănăstirea Studion, de lângă Constantinopol, unde Cuviosul Tit a petrecut mulți ani în monahism, fusese întemeiată încă din mij. sec. al V-lea de un dregător venit din Roma la Constantinopol, cu numele Studion.
Mănăstirea era vestită prin numeroșii nevoitori ai evlaviei, prin împotrivirea ei curajoasă față de iconoclasm și prin tipicul său de viață chinovială foarte strict. Mai târziu, tocmai Tipicul Studit a fost introdus în Rusia de Cuviosul Teodosie de la Pecerska. Cedând stăruitoarelor rugăminți ale fraților mănăstirii, Cuviosul Tit a fost hirotonit preot și a păstorit obștea. Marea sa blândețe, dragostea și milostivirea i-au adus Cuviosului Tit slava cuvenită unui asemenea nevoitor.
Domnul l-a înzestrat pe Cuviosul Tit cu darul facerii de minuni. În timpul prigoanelor care s-au dezlănțuit în repetate rânduri împotriva sfintelor icoane și a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit s-a arătat un mărturisitor și apărător statornic și neclintit al cinstirii sfintelor icoane. Lăsând ucenicilor săi o pildă vrednică de viață în rugăciune și post, Cuviosul Tit a trecut la Domnul la adânci bătrâneți.
