Fericitul Terentie, creștin evlavios, s-a căsătorit după lege cu Neonila, care era de aceeași credință cu el. Au avut șapte copii: Sarvil, Fota, Teodul, Vil, Ierax, Nita și Evnichi pe care i-au crescut în frica de Dumnezeu și în dreapta credință. Când întreaga familie a fost prinsă și adusă la judecată înaintea păgânilor, toți L-au mărturisit pe Hristos și au condamnat închinarea la idoli. Pentru aceasta, sfinții au fost spânzurați și supuși la chinuri, fiind sfâșiați cu unelte de fier; rănile le erau stropite cu oțet și arse cu foc. În timpul suferințelor, sfinții se rugau și se întăreau unii pe alții. Atunci Dumnezeu a trimis îngeri care i-au eliberat din legături și le-au vindecat rănile. Văzând aceasta, prigonitorii au rămas cuprinși de uimire și spaimă. Mai apoi, sfinții au fost aruncați spre a fi sfâșiați de fiare, însă animalele au devenit blânde și nu le-au făcut niciun rău. După aceea au fost aruncați într-un cazan cu smoală clocotită, dar focul s-a stins, iar smoala s-a răcit. În cele din urmă, nelegiuiții lor chinuitori au poruncit să li se taie capetele. Astfel, sfinții au primit cununa muceniciei în vremea împăratului Deciu (249–251).
