Sfântul Ștefan Uroș a fost fiul țarului sârb Ștefan Dușan, care a unit ținuturile sârbești și s-a proclamat împărat al sârbilor și al grecilor. Uroș s-a născut în anul 1337, iar în anul 1346, la vârsta de zece ani, a fost încoronat cu coroana regală. După moartea tatălui său, în anul 1355, a urcat pe tron, fiind încă foarte tânăr. El a trebuit să conducă un stat vast, însă s-a confruntat cu mari dificultăți, deoarece nobilii care primiseră putere și privilegii de la tatăl său au început să acționeze independent și să nu mai asculte de autoritatea împărătească. Uroș era cunoscut pentru blândețea, bunătatea și smerenia sa, dar nu avea tăria necesară pentru a-i ține pe marii dregători în ascultare. Astfel, puterea sa a slăbit treptat. Dintre toți, regele Vukašin urmărea cel mai mult să-l înlăture de la conducere. În timpul unei vânători, Vukašin l-a ucis pe ascuns și prin trădare pe Uroș. Trupul său a fost îngropat în taină în biserica Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mama sa, Elena, și soția sa, Ana, l-au plâns cu amar, iar după o vreme adevărul despre moartea lui a ieșit la lumină. Moaștele sfântului au rămas mult timp în acel locaș sfânt, după care au fost mutate la Mănăstirea Jazak, din Sremul austriac. Sfântul Ștefan Uroș a zidit și Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului din Skopje. El a fost cinstit ca sfânt pentru viața sa bineplăcută lui Dumnezeu, pentru grija față de văduve și orfani, pentru împăcarea celor aflați în vrajbă și pentru apărarea celor nedreptățiți.
