Sarvil și mucenița Vevea

Sfântul Sarvil, care a trăit în timpul domniei împăratului Traian, a fost un preot idolatru în Edessa, dar, învățat de un episcop creștin evlavios, s-a botezat împreună cu sora sa Vevea. Acuzat de mărturisirea credinței creștine, a fost supus unor torturi crude: a fost bătut cu bastoane, ridicat pe roată, zgâriat cu piepteni de fier și ars cu lumânări. Sfântul, rugându-se lui Dumnezeu, a îndurat toate suferințele. Vevea, care s-a mărturisit creștină, a fost de asemenea închisă și supusă torturii. Amândoi sfinții, după torturi teribile, au fost executați; li s-au tăiat capetele. Credincioșii le-au îngropat trupurile cu onoruri.