Născut în Roma antică din părinți nobili, a studiat arta vindecării pentru a ajuta pe cei săraci. După moartea părinților, și-a împărțit averea și a plecat în pustie, apoi s-a stabilit la Constantinopol, unde a fondat un azil și un spital, vindecând bolnavii și călătorii. A primit hirotonia preoțească de la patriarh, în ciuda reticenței sale. Împăratul Iustinian, suferind de o boală gravă, a văzut într-un vis un sfânt care urma să-l vindece. Sfântul, atingându-l pe împărat, l-a vindecat, dar a refuzat recompensa, cerând să se înființeze o casă pentru călători. Împăratul a împlinit cererea, iar sfântul a continuat să slujească bolnavilor până la adânci bătrâneți.
A murit, lăsând trupul îngropat cu cinste. După moartea sa, a săvârșit minuni, inclusiv salvarea de la foc și vindecarea diferitelor boli. Multe vindecări au avut loc prin rugăciunile către sfânt, inclusiv vindecarea nobilului Teodor și a demnitarului Leon. Sfântul a pedepsit de asemenea slujitorii leneși, mustrându-i să aibă grijă de bolnavi. Moaștele sale au izvorât mir vindecător, tămăduind pe credincioși. Minunile au continuat și după moartea sa, slăvind pe Dumnezeu.
