S-a născut în Roma antică din părinți de neam ales și a învățat meșteșugul doctoricesc pentru a-i ajuta pe cei săraci. După moartea părinților, și-a împărțit averea și s-a retras în pustie, iar mai târziu s-a așezat la Constantinopol, unde a întemeiat o casă pentru oaspeți și un spital, vindecând pe bolnavi și îngrijind pe călători.
A primit hirotonia în preoție de la patriarh, deși nu dorea aceasta. Împăratul Iustinian, suferind de o boală grea, l-a văzut în vis pe sfântul care urma să-l vindece. Sfântul, atingându-l pe împărat, l-a tămăduit, dar a refuzat orice răsplată, cerând doar să fie zidită o casă pentru primirea străinilor. Împăratul a împlinit cererea, iar sfântul a continuat să slujească bolnavilor până la adânci bătrâneți.
S-a mutat la Domnul, iar trupul său a fost îngropat cu cinste. După moarte a săvârșit multe minuni, între care salvarea de la incendiu și vindecarea diferitelor boli. Multe tămăduiri s-au făcut prin rugăciunile către el, precum vindecarea nobilului Teodorit și a dregătorului Leon. Sfântul mustra și pe slujitorii leneși, îndemnându-i să aibă grijă de cei bolnavi. Moaștele sale izvorau mir tămăduitor, vindecând pe credincioși. Minunile au continuat și după moartea sa, spre slava lui Dumnezeu.
