Cuviosul Salaman era originar din satul Capersana, situat pe malul apusean al Eufratului. Iubind viața de singurătate, s-a retras într-o peșteră de pe celălalt mal al râului, ieșind afară doar o dată pe an pentru a-și face provizii de hrană. Episcopul locului, aflând despre viața sa virtuoasă, a venit cu gândul de a-l hirotoni preot, însă nu a auzit din partea sfântului niciun cuvânt. După hirotonie, episcopul l-a închis din nou în chilia sa. Locuitorii satului său natal, dorind sa fie sfântul în mijlocul lor, l-au mutat într-o noapte în satul lor, unde el a continuat să păstreze tăcerea. Fără a se împotrivi, Sfântul Salaman a viețuit în noua sa colibă și și-a continuat rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine și pe toți cei ce slujesc Numelui Tău.” El a atins un înalt grad de desăvârșire spirituală, învingându-și dorințele trupești și, plin de bucurie, s-a mutat în lăcașurile cerești.
