Presbiter
Sfinții Mucenici Dionisie Areopagitul, Episcopul Atenei, Preot Rusticus și Diaconul Eleutherius au fost uciși în Lutetia Galiei în anul 96, în timpul persecuției sub împăratul Domițian. Dionisie, care a primit o educație clasică în Atena, a devenit creștin după predica Apostolului Pavel. A fost numit Episcop al Atenei și a fost prezent la înmormântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
După moartea Apostolului Pavel, Dionisie a plecat să predice în țările occidentale, convertind pe mulți la Hristos. În Galia, în timpul persecuției creștinilor, toți cei trei mărturisitori au fost capturați și decapitați. Sfântul Dionisie, luându-și capul în mâini, a mers cu el la templu și abia acolo a căzut mort. Rămășițele sale au fost îngropate de o femeie evlavioasă numită Catulla.
Scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul au o mare semnificație pentru Biserica Ortodoxă. Au supraviețuit patru cărți: "Despre Ierarhia Cerească", "Despre Ierarhia Bisericească", "Despre Numele lui Dumnezeu" și "Despre Teologia Mistică". Cartea "Despre Ierarhia Cerească" expune învățătura creștină despre lumea îngerească și constă din nouă ordine îngerești.
Cartea "Despre Ierarhia Bisericească" este o continuare a "Despre Ierarhia Cerească". În ea se descrie cum harul divin coboară în lume prin sfintele Taine ale Bisericii. Cartea "Despre Numele lui Dumnezeu" expune căile cunoașterii lui Dumnezeu, iar "Despre Teologia Mistică" învață că pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să ne apropiem de El prin rugăciune.
Scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul, cunoscute sub numele de "Areopagitice", au o importanță excepțională în teologia Bisericii Ortodoxe și au fost cunoscute din secolele VI-VII. Învățătura Sfântului Dionisie despre ierarhiile spirituale și despre îndumnezeirea naturii umane a devenit cunoscută prin "Teologia" Sfântului Ioan Damaschin și a fost tradusă în limba slavonă în secolul al XIV-lea.
