Sfântul Mucenic Procopie era originar din Ierusalim. El ducea o viață aspră și se împodobea cu multe virtuți. Fiind rânduit citeț al Bisericii din Cezareea și având darul înțelegerii Sfintelor Scripturi, tâlcuia credincioșilor cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, se ocupa cu traducerea Sfintei Scripturi în limba siriacă și îi vindeca pe cei stăpâniți de duhuri necurate, izgonind demonii.
Într-o zi, călătorind spre Schitopolis, citea și tâlcuia cuvântul lui Dumnezeu în bisericile creștine. Auzind despre el, ighemonul Cezareei a poruncit să fie prins ca mărturisitor al credinței creștine, întrucât în acea vreme era prigoană împotriva creștinilor. Ighemonul i-a cerut să aducă jertfă idolilor și să se închine celor patru împărați care stăpâneau atunci imperiul. Însă Sfântul Procopie a răspuns cu îndrăzneală:
— Creștinii nu se închină la mulți Dumnezei și stăpânitori. Noi avem un singur Stăpân, un singur Împărat și Domn, Creatorul și Ziditorul tuturor.
Auzind acestea, ighemonul s-a umplut de mânie și a poruncit să i se taie capul cu sabia. Astfel, Sfântul Procopie și-a încheiat călătoria pământească și a primit de la Hristos Dumnezeu cununa muceniciei.
