Preacuviosul Ioan de Zedazeni și cei 12 ucenici ai săi, care au venit din Capadocia în Georgia în mijlocul secolului al VI-lea, au devenit fondatorii monahismului georgian. Ioan, care a primit educație spirituală în Antiohia, a ales 12 ucenici și, urmând porunca Maicii Domnului, s-a dus în Georgia, unde a fost întâmpinat cu bucurie de popor și de regele Parsman. S-au așezat pe Muntele Zedazeni, unde anterior se afla un lăcaș păgân, și au dus o viață ascetică, vindecând bolnavii prin rugăciuni.
Ucenicii sfinți, precum Aviv, Zenon, Tadeu, Isidor, Mihail, Pirr și Ștefan, au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu, au distrus idolatria și au ridicat biserici. Fiecare dintre ei a fondat mănăstiri și biserici în diferite regiuni ale Georgiei, stabilind creștinismul.
Preacuviosul Ioan, opunându-se duhurilor rele, a vindecat o sursă de apă tămăduitoare pe Muntele Zedazeni. Înainte de moarte, și-a chemat ucenicii și le-a lăsat moștenire să-l îngroape într-o peșteră de pe munte. A trecut la cele veșnice între 557 și 560. Ucenicii, uitând de testament, i-au mutat trupul la mănăstire, dar pământul s-a cutremurat până când l-au așezat în peșteră, așa cum el a poruncit. În secolul al X-lea, a fost construită o biserică în cinstea lui Ioan Botezătorul, unde se păstrează sfintele sale moaște, lăudate prin multe minuni.
