Presbiter
Petru Andreevici Snejnițki (1880–1918), preot și Sfânt Sfințit Mucenic, s-a născut în anul 1880 (potrivit altor date, în 1879).
A studiat la Școala Duhovnicească din Kamîșlov, iar în 1892 a fost admis la Seminarul Teologic din Perm, pe care însă nu l-a absolvit. Avea o voce frumoasă, de aceea a fost invitat curând să cânte în corul arhieresc din Ekaterinburg, unde a cântat timp de câțiva ani.
În noiembrie 1897, a fost numit cântăreț bisericesc la Biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Șmakovskoe, ținutul Irbit. În iunie 1898, a primit binecuvântarea pentru purtarea stiharului.
În 1903, a fost hirotonit diacon și rânduit la Biserica Sfântului Ilie de la uzina Berezovski, ținutul Ekaterinburg.
În Berezovski, părintele Petru a fost acuzat de neîndeplinirea îndatoririlor sale. Acest lucru s-a întâmplat în perioada în care, în oraș, fusese înființată filiala Berezovski a Uniunii Poporului Rus. În anii primei Revoluții Ruse din 1905–1907, în întreaga țară au început să apară organizații monarhiste, care susțineau consolidarea statalității. În primăvara anului 1907, la uzina Berezovski a fost organizată o filială a Uniunii Poporului Rus; cu acest prilej, Împăratul Nicolae al II-lea le-a trimis membrilor Uniunii o telegramă. Bucuroși de această înaltă atenție, aceștia au hotărât să oficieze o slujbă de rugăciune, urmată de o procesiune cu Sfânta Cruce de la biserică până la școala parohială. Însă câțiva membri ai clerului parohial — preotul, diaconul și psaltul care slujeau în acea zi — nu au putut lua parte la eveniment din diferite motive. Conducerea locală a Uniunii a înaintat un raport în privința lor episcopului Vladimir (Sokolovski-Avtonomov), care le-a cerut clericilor parohiei să dea o explicație în scris cu privire la cele întâmplate.
Preotul și-a explicat refuzul de a participa la slujba de rugăciune, prin faptul că în acea zi săvârșise Sfânta Liturghie începând de la ora patru dimineața, apoi săvârșise slujbe pascale în casele credincioșilor, botezase prunci, iar spre seară ajunsese la o epuizare deplină. Psaltul a invocat același motiv, precizând că nici măcar nu știa despre slujba de rugăciune.
Cu toate acestea, în ciuda explicației destul de satisfăcătoare oferite de membrii clerului, episcopul, pentru a evita alte conflicte, i-a transferat pe preoți la alte parohii.
La 7 august 1907, părintele Petru a fost transferat la biserica de la uzina Nijne-Barancinski.
La scurt timp, a fost hirotonit preot și rânduit să slujească la Biserica Sfântul Nicolae din satul Rîcikovski, ținutul Verhoturie, iar în 1910 a fost numit și profesor de religie la școala primară din Rîcikovski.
În februarie 1917, a fost transferat în satul Șogrîșskoe, ținutul Irbit, iar în scurt timp a început să slujească la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Bolșoe Trifonovo, ținutul Irbit. Personalul Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul era restrâns: un preot, un diacon și un psalt.
În 1918, în timpul tulburărilor din ținutul Perm, preotul Petru Snejnițki a fost împușcat de bolșevici în gara Egorșino.
A fost trecut în rândul sfinților prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 17 iulie 2002.
