Sfântul Mucenic Pausilip a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Adrian (117–138). În urma denunțului făcut de păgâni, a fost adus înaintea împăratului și a mărturisit fără teamă că este creștin. Pentru aceasta a fost bătut cu bastoane de fier și predat guvernatorului Prețiu, care a încercat îndelung să-l convingă să aducă jertfă idolilor. Neputând să-i frângă voința, guvernatorul a poruncit ca mărturisitorul lui Hristos să fie încătușat și dus la locul de osândă. În timp ce era dus spre moarte, Sfântul Pausilip se ruga cu înflăcărare Domnului, cerând să-l izbăvească din mâinile călăilor și să-i dăruiască un sfârșit grabnic. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Deși era slăbit din cauza bătăilor, Sfântul Pausilip a simțit o putere atât de mare, încât a rupt lanțurile de fier și a fugit de paznicii săi. Străjerii au încercat să-l prindă, însă sfântul și-a dat sufletul lui Dumnezeu în timpul alergării. Creștinii au îngropat trupul martirului cu toate onorurile cuvenite.
