Egumen
Cuviosul Nichifor s-a născut la Constantinopol, într-o familie bogată și nobilă. Părinții săi, Andrei și Teodora, l-au crescut în credința creștină. După moartea lor, tânărul Nichifor și-a împărțit întreaga avere săracilor și a plecat la Calcedon. Viața aspră a monahilor din mănăstirea Sfântului Andrei i-a fost pe plac cuviosului Nichifor, iar el a rămas în obștea mănăstirii.
De la început, călugărul a dat dovadă de o sârguință neobișnuită în rugăciune și în muncă. A arătat o asemenea putere a răbdării în nevoințele sale ascetice, încât egumenul l-a trimis curând pe sfânt pe o insulă din Fenicia ca propovăduitor al credinței în Hristos și l-a numit egumen al mănăstirii închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Cuviosul a adus la credința în Hristos mulți păgâni, le-a dărâmat templele idolatre și a zidit biserici. După ce a viețuit în mănăstire timp de treizeci și trei de ani, a simțit apropierea mutării sale la Domnul, a vestit obștea despre aceasta și l-a rânduit ca egumen pe evlaviosul călugăr Iosif.
Cuviosul egumen a poruncit să fie dus pe o corabie și i-a spus corăbierului: „Fiți liniștiți, căci eu mă duc la Domnul, iar trupul meu să-l duceți la Calcedon, în mănăstirea Sfântului Andrei”. Spunând acestea, a adormit în Domnul. Corabia a ajuns cu bine la Calcedon, iar frații mănăstirii Sfântului Andrei au îngropat cu cinste trupul sfântului nevoitor.
