Sfinții Nicandru și Ermeu, luminați de învățătura lui Hristos, au fost hirotoniți pentru slujirea bisericească de către Sfântul Apostol Tit. Ei au întors pe mulți elini de la rătăcirea păgânească la credința în Hristos, motiv pentru care au fost arestați și aduși înaintea comitelui Livanie. După ce toate încercările de a-i face să se lepede de Hristos au rămas fără rezultat, Livanie a poruncit să fie legați de cai și târâți pe pământ, până când pământul s-a înroșit de sângele lor. Trupurile le erau acoperite de răni, însă Domnul îi întărea în timpul pătimirilor. În temniță au fost chinuiți prin foame și sete, dar Dumnezeu le trimitea hrană cerească și le vindeca rănile. După un nou interogatoriu, au fost spânzurați, sfâșiați cu unelte de fier și arși cu făclii aprinse. Apoi au fost aruncați într-un cuptor încins, însă au rămas nevătămați prin ocrotirea Îngerului Domnului. În cele din urmă, chinuitorul a poruncit să li se înfigă cuie de fier în cap, în inimă și în pântece, după care au fost îngropați de vii într-o groapă. Astfel, după ce au îndurat cu bărbăție moartea mucenicească, Sfinții Nicandru și Ermeu au dobândit viața cea veșnică și fericită împreună cu Domnul.
