Orice faptă sau întâmplare, dacă nu ar fi fost consemnată în scris, s-ar fi uitat și s-ar fi pierdut din cunoașterea oamenilor. Cuviosul Nestor Cronicarul ne-a luminat ochii minții, lăsându-ne mărturii de mare folos despre începuturile și organizarea lumii ruse, precum și despre Sfânta Mănăstire a Peșterilor și întemeietorii ei, Cuvioșii Antonie și Teodosie. El a venit la mănăstire la vârsta de șaptesprezece ani, remarcându-se prin virtuți, râvnă pentru viața monahală și ascultare plină de dragoste față de poruncile duhovnicești. După mutarea la Domnul a întemeietorilor mănăstirii, a primit sfântul și îngerescul chip al monahismului și a fost hirotonit diacon, sporind neîncetat în virtuți și în dorința de a viețui după voia lui Dumnezeu.
Prin rânduială Dumnezeiască, Nestor a fost cel dintâi care a primit ascultarea de a participa la aflarea și mutarea moaștelor Cuviosului Teodosie, scoțându-le din pământ cu credință și rugăciune. În același timp, s-a ostenit la alcătuirea cronicilor, bineplăcând astfel Creatorului său. Cuviosul Nestor a trecut la Domnul în jurul anului 1114 și a fost îngropat în peșterile mănăstirii. Trupul său neputrezit a rămas izvor de minuni pentru credincioși. Viața și ostenelile sale mărturisesc despre locul pe care l-a dobândit în Împărăția lui Dumnezeu, iar pentru rugăciunile sale să ne învrednicim și noi a fi înscriși în Cartea Vieții Mielului lui Dumnezeu.
