Episcop
Sfântul Sfințit Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor, a pătimit pentru credința în Hristos în timpul împăratului Iulian Apostatul (361–363). Mai înainte, la porunca împăratului întocmai cu apostolii Constantin cel Mare, el a dărâmat un templu idolesc.
După urcarea pe tron a lui Iulian, când au început prigonirea creștinilor și renașterea păgânismului, vrăjmașii au hotărât să se răzbune pe Sfântul Marcu. Bătrânul episcop s-a retras la început din fața prigoanei, însă, aflând că păgânii, căutându-l, supuneau la chinuri cumplite pe mulți oameni nevinovați, s-a predat de bunăvoie pentru a cruța suferința altora. El a îndurat chinuri groaznice, batjocuri și dureri trupești, rămânând însă neclintit, curajos și plin de răbdare. Tăria și statornicia sa au avut un efect puternic, astfel încât mulți păgâni, văzând răbdarea și credința lui, s-au întors la creștinism.
Eparhul Aretuselor, deși păgân, nu a putut suporta priveliștea suferințelor sfântului și i-a mustrat pe compatrioții săi pentru neputința lor de a-l birui pe bătrânul episcop. Chinurile Sfântului Marcu au fost cumplite, iar pătimirea sa a devenit pildă de credință și răbdare pentru mulți. În cele din urmă, statornicia lui a dus la întoarcerea multor păgâni la credința creștină.
