În vremea împăratului roman Claudiu, a venit din Persia la Roma un bărbat de neam ales, cu numele Marin, împreună cu soția sa, Marta, și cei doi fii ai lor, Avdifax și Avacum, pentru a se închina la mormintele Sfinților Apostoli. Ei îi cercetau pe creștinii ținuți în lanțuri și îngropau trupurile mucenicilor. Aflând despre uciderea a 260 de creștini, Marin și familia sa au scos în taină trupurile din foc și le-au îngropat într-o peșteră.
Împăratul a poruncit să fie căutați, însă ei se ascundeau. După ce sfântul mucenic Chiric a fost ucis, i-au îngropat trupul. Curând au întâlnit creștini adunați la rugăciune și s-au unit cu ei. Împăratul Claudiu, aflând despre preotul Valentin, l-a chemat la cercetare, dar acesta și-a mărturisit cu îndrăzneală credința.
Sfântul Valentin a vindecat pe fiica oarbă a lui Asterie, fapt care a dus la convertirea lui Asterie și a întregii sale familii la creștinism. Împăratul, auzind aceasta, a poruncit să fie prinși toți, inclusiv Marin și familia sa. Au fost aduși înaintea judecătorului Ghelasie, care i-a osândit la chinuri și la moarte pentru că au refuzat să se închine idolilor.
Sfinții mucenici, în ciuda torturilor cumplite, au rămas neclintiți în credință. Au fost aruncați spre sfâșierea fiarelor, dar fiarele nu le-au făcut niciun rău. Apoi au fost aruncați în foc, care nu i-a vătămat. În cele din urmă, sfinților li s-au tăiat capetele, iar sfânta Marta a fost înecată în râu. Trupurile lor au fost îngropate în taină de o creștină cu numele Filichita.
