Dreapta Marta a fost sora Sfinților Lazăr și Maria din Betania, o suburbie a Ierusalimului.
Această familie era foarte iubită de Iisus Hristos. Sfânta Scriptură (Luca 10, 38–42) spune că Mântuitorul a venit odată în casa lor. Se pare că Marta era sora mai mare și s-a ocupat de primirea oaspetelui și de pregătirea mesei. În același timp, Maria stătea la picioarele lui Iisus și asculta cuvântul Lui. Când Marta i-a cerut să o ajute, Domnul a spus că Maria a ales „partea cea bună”. Pe baza acestui pasaj se face adesea o comparație între Marta și Maria, dar este greșit să credem că grija pentru treburile gospodărești slăbește credința. Mai departe, Evanghelia (Ioan 11, 1–46) arată că Marta a crezut în Hristos ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu, iar datorită acestei credințe Mântuitorul l-a înviat pe fratele ei Lazăr.
În tradiția ortodoxă, Marta și Maria sunt socotite printre femeile mironosițe. Ele au stat la Golgota în timpul răstignirii și apoi au venit la mormânt dis-de-dimineață, devenind primele martore ale Învierii, găsind mormântul gol și auzind vestea cea bună de la înger.
După Înălțare și Cincizecime, Lazăr a fost alungat din Ierusalim și a propovăduit Evanghelia în diferite țări. Marta și Maria l-au ajutat în lucrarea sa. Au ajuns în Cipru, unde Lazăr a devenit primul episcop al Kitiei (Larnaca de astăzi).
Potrivit tradiției răsăritene, Sfinții Lazăr, Marta și Maria și-au încheiat viața în Cipru, suferind moarte mucenicească, deși timpul și locul exact nu sunt cunoscute. Cinstirea Sfintei Marta a început în secolul al V-lea.
Tradiția apuseană spune că Lazăr și surorile sale au ajuns în sudul Franței, unde el a fost episcop de Marsilia. După moarte, Marta a fost înmormântată în orașul Tarascon, unde se păstrează și astăzi moaștele ei.
O mică parte din moaștele sfintei se află în Mănăstirea Sfântul Nicolae din Fort Myers, Florida.
