Preacuviosul Mar, în tinerețe, s-a distins prin frumusețea sa exterioară și prin vocea sa bună, îndeplinind îndatoririle de cântăreț în timpul sărbătorilor sfinților martiri. A iubit pe Dumnezeu și a păzit cu sfințenie poruncile Lui, păstrând trupul în nevinovăția fecioriei și sufletul în puritate. Retrăgându-se în satul Omiru, și-a construit o colibă, în care a petrecut treizeci și șapte de ani, suferind din cauza umezelii, dar nevrând să o părăsească. Preacuviosul se caracteriza prin simplitate, considera sărăcia ca fiind cea mai mare bogăție și, trăind nouăzeci de ani, se mulțumea cu haine din lână de capră și puțin pâine cu sare. A dorit mult să fie prezent la Liturghia divină, iar când preotul a săvârșit această mare Taină, sufletul său a fost umplut de o dulceață inefabilă. Preacuviosul și-a predat liniștit duhul lui Dumnezeu și acum se bucură în veșnicele locașuri.
