Cuviosul Mar se remarca încă din tinerețe prin frumusețea chipului și glasul său plăcut, împlinind slujirea de cântăreț la sărbătorile Sfinților Mucenici. El L-a iubit pe Dumnezeu și a păzit cu sfințenie poruncile Sale, păstrându-și trupul în feciorie și sufletul în curăție.
Retrăgându-se în satul Omira, și-a construit o colibă în care a viețuit timp de treizeci și șapte de ani, îndurând umezeala, fără să dorească vreodată să o părăsească. Cuviosul se distingea prin simplitate, socotind sărăcia drept cea mai mare bogăție. Ajuns la vârsta de nouăzeci de ani, se mulțumea cu haine din păr de capră și cu puțină pâine și sare.
Multă vreme și-a dorit să fie de față la Dumnezeiasca Liturghie, iar când preotul a săvârșit această mare Taină, sufletul său s-a umplut de o dulceață de nedescris. Cuviosul și-a dat în pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu și acum se desfată în locașurile cele veșnice.
