Sfinții Mucenici Manuel, Savel și Ismail, frați de sânge din Persia, au fost crescuți în evlavie de mama lor creștină și de presbiterul Eunoic. Ei slujeau regelui persan Alamundar, însă, trimiși ca soli la împăratul Iulian Apostatul, au refuzat să se închine idolilor, pentru care au fost supuși la chinuri cumplite. Iulian, aflând despre credința lor creștină, i-a dat la chinuri, dar ei au îndurat cu statornicie suferințele, rugându-se Domnului. După torturi grele, între care biciuiri și răstignire, sfinții au fost omorâți, însă trupurile lor au fost păzite în chip minunat de foc. La rugăciunile creștinilor, trupurile mucenicilor au fost descoperite din nou, iar la mormântul lor s-au săvârșit multe vindecări. Curând după aceea, Iulian a pierit în lupta împotriva perșilor, fapt socotit drept semn al mâniei lui Dumnezeu. Pomenirea Sfinților Mucenici se face la 17 iunie.
