Sfinții pătimitori Cosma și Damian, născuți în Roma cea veche din aceiași părinți, au fost crescuți în evlavie creștină. Ei au dobândit arta medicală și vindecau bolile fără a lua vreo plată, pentru care au fost numiți „doctori fără de arginți”. Singura lor răsplată era credința în Hristos, iar pe mulți i-au întors la El.
Sfinții frați au fost calomniați de oameni invidioși și chemați la Roma înaintea împăratului Carinus. Împăratul le-a cerut să se lepede de Hristos și să recunoască zeii păgâni, dar sfinții au răspuns cu un refuz hotărât. Când împăratul a început să-i amenințe cu chinuri, sfinții, dorind să-l aducă la îndreptare, au strigat către Dumnezeu. Deodată gâtul împăratului s-a strâmbat într-atât încât nu mai putea să-și întoarcă capul. Atunci frica de Dumnezeu i-a cuprins pe Carinus și pe mulți dintre martori. Împăratul s-a pocăit înaintea fraților și a mărturisit înaintea tuturor credința sa în Hristos, primind îndată vindecare. Sfinții Cosma și Damian au fost eliberați imediat. După întoarcerea în satul lor de lângă Roma, au continuat aceeași lucrare bineplăcută lui Dumnezeu.
Mare a fost nevoința sfinților tămăduitori, dar Dumnezeu a binevoit să-i înalțe și mai mult printr-un martiriu nevinovat. Ei au pătimit din invidia unui medic care fusese odinioară învățătorul lor. Acesta i-a ademenit în munți și acolo i-a ucis. Trupurile fraților le-a aruncat într-un râu, dar mai târziu credincioșii le-au aflat neputrezite.
Astfel, sfinții Cosma și Damian, primind moarte mucenicească, au dobândit cununi de la Hristos, Căruia I se aduce cinste și slavă în vecii vecilor. Amin.
