Sfinții mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian, născuți în Roma antică din aceiași părinți, au fost crescuți în evlavia creștină. Ei au stăpânit meșteșugul vindecării și tămăduiau bolile fără a primi plată, pentru care au fost numiți „doctori fără de arginți”. Singura lor răsplată era credința în Hristos, și ei au adus mulți oameni la El.
Sfinții frați au fost clevetiți de cei invidioși și chemați la Roma înaintea împăratului Carin. Împăratul le-a cerut să se lepede de Hristos și să recunoască zeii păgâni, însă sfinții au răspuns cu hotărâre prin refuz. Când împăratul a început să-i înfricoșeze cu chinuri, sfinții, dorind să-l lumineze, au strigat către Dumnezeu. Deodată, gâtul împăratului s-a strâmbat în așa fel încât nu-și mai putea întoarce capul. Atunci frica lui Dumnezeu a cuprins pe Carin și pe mulți dintre cei de față. Împăratul s-a pocăit înaintea fraților și și-a mărturisit public credința în Hristos, primind îndată vindecare. Sfinții Cosma și Damian au fost eliberați imediat. După ce s-au întors în satul lor de lângă Roma, și-au continuat lucrarea cea bineplăcută lui Dumnezeu.
Înaltă a fost nevoința sfinților tămăduitori, însă lui Dumnezeu I-a fost plăcut să-i înalțe și mai mult printr-un mucenicie nevinovată. Ei au pătimit din cauza invidiei unui medic care le fusese odinioară învățător. Acesta i-a atras în munți și acolo i-a ucis. Trupurile fraților le-a aruncat în râu, dar mai târziu credincioșii le-au aflat neputrezite.
Astfel, sfinții Cosma și Damian, primind moarte mucenicească, au primit cununile de la Hristos, Căruia I se înalță cinste și slavă în vecii vecilor. Amin.
