Presbiter
În vremea împăratului Antonin, la Roma s-a pornit o persecuție cumplită împotriva creștinilor. Concordie, de neam ales, a fost crescut în credința lui Hristos de către tatăl său, Gordian, preot. El a fost rânduit ipodiacon de episcopul Pius. Concordie și tatăl său stăruiau în rugăciune și în milostenie. Dorind să scape de prigoană, Concordie a cerut binecuvântare de la tatăl său pentru a merge la Sfântul Eutihie. Tatăl său, dorind el însuși cununa muceniciei, i-a îngăduit să plece.
Concordie a venit la Eutihie, unde împreună se rugau și vindecau pe cei bolnavi. Eparhul Torquatus, auzind despre ei, l-a chemat pe Concordie și i-a poruncit să aducă jertfă zeilor. Concordie a refuzat, mărturisind că viața lui este Hristos. Pentru aceasta, Torquatus a poruncit să fie bătut și aruncat în temniță. Noaptea, la Concordie au venit Eutihie și episcopul Aniaim, care l-a hirotonit preot.
Torquatus l-a chemat din nou și l-a întrebat despre hotărârea sa. Sfântul a răspuns că viața lui este Hristos și că eparhul va arde în gheena focului. Atunci Torquatus a poruncit să fie legat de un stâlp. Concordie slăvea cu bucurie pe Domnul. Eparhul a stăruit iarăși să aducă jertfă, însă sfântul a refuzat, spunând că nu se va închina idolilor. Atunci Torquatus l-a aruncat din nou în temniță, cu lanțuri la mâini și la picioare.
Concordie nu s-a întristat, ci slăvea pe Dumnezeu. Un înger al Domnului i s-a arătat și l-a întărit. După trei zile, eparhul a trimis la el ostași cu poruncă să aducă jertfă. Concordie, mulțumind lui Dumnezeu, a scuipat în fața idolului Zeus. Unul dintre ostași, mâniindu-se, i-a tăiat capul. Trupul sfântului a fost îngropat aproape de Spoletium, iar prin rugăciunile lui mulți se vindecau de neputințe.
