Episcop
Sfântul Ierarh Celestin, Episcopul Romei (422–432), a fost un apărător plin de râvnă al dreptei credințe și a trăit în vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408–450). A primit o educație aleasă și cunoștea foarte bine filosofia, însă cu și mai multă râvnă a cercetat Sfânta Scriptură și a aprofundat învățătura teologică. Viața sa virtuoasă și autoritatea de care se bucura ca teolog i-au adus respectul și dragostea atât a clerului, cât și a credincioșilor. După moartea Papei Bonifaciu I (418–422), Sfântul Celestin a fost ales Episcop al Romei.
În acea vreme a apărut erezia lui Nestorie. La Sinodul Local de la Roma, din anul 430, Sfântul Celestin a condamnat această erezie, iar Nestorie a fost osândit. După încheierea sinodului, Sfântul Celestin i-a trimis o epistolă Sfântului Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, în care a indicat că, dacă Nestorie nu va renunța la învățătura sa rătăcită în termen de zece zile, va fi depus din treaptă și afurisit.
Sfântul Celestin a trimis și alte epistole către Biserica din Constantinopol și Biserica din Antiohia, în care a demascat și a condamnat erezia nestoriană.
În următorii doi ani după sinod, Sfântul Celestin a propovăduit neîncetat adevărata învățătură despre Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar la 6 aprilie 432 a trecut în pace la Domnul.
