Sfântul mucenic Iustin Filosoful s-a născut în Samaria, într-o familie păgână, și din tinerețe a dorit să cunoască adevărul. A studiat diferitele învățături filosofice ale Greciei antice, însă a ajuns la convingerea că acestea nu oferă adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. După o convorbire cu un bătrân creștin, Iustin s-a întors la Hristos și a primit Sfântul Botez.
Devenind creștin, Iustin și-a dedicat viața propovăduirii Evangheliei și apărării credinței creștine. El învăța că adevărata filosofie constă în urmarea lui Hristos și apăra învățătura creștină înaintea păgânilor, iudeilor și ereticilor. Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări teologice, între care și apologiile în apărarea creștinilor.
Pentru mărturisirea credinței, sfântul Iustin a fost clevetit, supus la chinuri și a primit moarte mucenicească la Roma, în secolul al II-lea. Viața sa este pildă de căutare sinceră a adevărului, de curaj și de credincioșie față de Hristos.
Sfinții mucenici Iustin, Hariton, Evelpist, Ierax, Peon, Valerian, Iust și mucenița Harita au pătimit împreună cu Sfântul Iustin Filosoful, în anul 166. Ei au fost aduși la Roma și aruncați în temniță. Înaintea judecății dregătorului Rusticus, sfinții au mărturisit cu îndrăzneală credința lor în Hristos. Rusticus l-a întrebat pe Sfântul Iustin dacă într-adevăr crede că, după chinurile îndurate, se va înălța la cer și va primi răsplată de la Dumnezeu. Sfântul Iustin a răspuns că nu numai crede, ci știe cu certitudine și este pe deplin încredințat de aceasta.
Dregătorul a poruncit tuturor creștinilor întemnițați să aducă jertfă zeilor păgâni, însă a primit refuz și a rostit sentința de moarte. Sfinții au fost decapitați.
