Egumen
După aflarea Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, în vremea marelui Constantin, împăratul Valens, îndemnat de erezia lui Arie, a pornit prigoană împotriva creștinilor dreptcredincioși. Atunci Dumnezeu a ridicat pe monahul Isaac, care a venit la Constantinopol pentru a întări pe cei credincioși. El se ruga lui Dumnezeu pentru milă față de cei prigoniți și îl îndemna pe împăratul Valens să deschidă bisericile pentru dreptcredincioși, făgăduindu-i biruință asupra vrăjmașilor.
Neluând aminte la înștiințările sale, împăratul nu l-a ascultat pe Isaac și l-a aruncat într-o mlaștină, unde sfântul a fost salvat în chip minunat de îngerii lui Dumnezeu. Isaac l-a avertizat din nou pe împărat, dar acesta nu i-a dat ascultare și a plecat la luptă împotriva barbarilor. Prin îngăduința lui Dumnezeu, barbarii au biruit, iar Valens a pierit în foc, ascunzându-se de urmăritori.
După moartea lui, Isaac a fost eliberat din lanțuri și a fost cinstit ca un proroc. Noul împărat, Teodosie cel Mare, auzind despre sfânt, l-a chemat la sine și, cinstindu-l, i-a cerut rugăciuni. Isaac l-a povățuit pe împărat în dreapta credință și a contribuit la izgonirea arienilor din Constantinopol.
Sfântul Isaac, dorind să-și continue slujirea, a rămas în Constantinopol, unde a întemeiat o mănăstire și a devenit egumen, învățând pe monahi și pe mireni. A fost milostiv față de săraci și a săvârșit multe fapte plăcute lui Dumnezeu. Ajungând la adânci bătrâneți, a încredințat egumenia fericitului Dalmat și s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă bună pomenire și mulți discipoli.
Înmormântarea sfântului s-a făcut cu mare cinste, iar moaștele sale au fost așezate în biserica Sfântului Întâiului Mucenic Ștefan, unde stă înaintea Preasfintei Treimi, rugându-se pentru noi toți.
