Presbiter
Sfântul Sfințit Mucenic Iosif Ivanovici Arharov s-a născut în anul 1874, în satul Rogaciov, ținutul Dmitrov, gubernia Moscova. Tatăl său era proprietarul unei fabrici de prelucrare a pieilor. Până în anul 1930, Iosif Ivanovici a lucrat la fabrica de pielărie. În același an, a fost hirotonit preot. În anul 1933, părintele Iosif a fost arestat și condamnat la doi ani de închisoare.
Abia eliberat, a fost condamnat din nou, de această dată la trei ani de muncă silnică în lagăr. Între anii 1936 și 1937, s-a aflat în lagărul KarLag al NKVD-ului, în Kazahstan. În timp ce se afla în lagăr, preotul a fost arestat pentru ultima oară. La baza arestării s-a aflat un denunț în care se afirma: „Deținutul Arharov iubește foarte mult Biserica...”, „îi sfătuia pe ceilalți să citească Evanghelia sau Psaltirea” și „încerca întotdeauna să cânte câte ceva bisericesc”. Mărturisitorul a fost condamnat la moarte. În rechizitoriu, anchetatorul a consemnat: „Deținutul Arharov... în timp ce își ispășea pedeapsa în lagărul KarLag al NKVD-ului, desfășura în mod sistematic agitație contrarevoluționară în rândul deținuților, răspândind zvonuri provocatoare despre izbucnirea iminentă a războiului și prăbușirea puterii sovietice. Fiind audiat în dosar în calitate de inculpat, deținutul Arharov nu și-a recunoscut vinovăția, însă declarațiile martorilor l-au incriminat pe deplin.”
La 21 septembrie 1937, preotul Iosif Arharov a primit moarte mucenicească prin împușcare. A fost înhumat într-un mormânt fără nume.
În august 2000, la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost trecut în rândul Sfinților Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.
