Arhiepiscop
Cuviosul Ioanichie, fiu al unor părinți binecredincioși, din tinerețe a părăsit lumea și a primit chipul monahal. A fost ucenic al Sfântului Sava al II-lea și l-a însoțit în Cetatea Sfântă, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot. După întoarcerea pe Muntele Sfânt, ei s-au dedicat muncii și postului, suferind persecuții din partea tâlharilor.
Cu binecuvântarea Sfântului Sava, Ioanichie s-a întors la Athos, unde a fost rânduit econom al Lavrei Hilandarului, iar mai târziu egumen. A cârmuit mănăstirea în vremuri de tulburare, rămânând credincios nevoințelor sale de post și rugăciune și arătând dragoste față de frați și față de săraci. Mai apoi, la voia regelui Uroș, a fost numit egumen al Lavrei Studeniței.
După moartea Sfântului Sava, Ioanichie a fost ales arhiepiscop al Serbiei. Sub păstorirea sa, Serbia s-a bucurat de pace, însă curând au izbucnit tulburări, iar regele Uroș a fost izgonit. Ioanichie l-a urmat și, la scurtă vreme, s-a mutat la Domnul. Moaștele sale au fost aduse în Serbia, fiind aflate nestricăcioase, și au fost așezate în Mănăstirea Sopocani.
Pomenirea adormirii ierarhului Ioanichie se face la 28 mai. El a păstorit Biserica sârbă patru ani și acum se bucură în ceruri împreună cu sfinții.
(Pomenirea sa se face din nou în slujba comună a sfinților ierarhi și învățători sârbi – la 30 august.)
