Arhiepiscop
Sfântul Ioanichie, fiul unor părinți evlavioși, a părăsit lumea în tinerețe și a acceptat viața monahală. A fost ucenicul Sf. Savva II și l-a însoțit în Orașul Sfânt, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot. După întoarcerea pe Muntele Athos, s-au nevoit în muncă și post, suportând persecuții din partea tâlharilor.
Cu binecuvântarea Sf. Savva, Ioanichie s-a întors pe Athos, unde a devenit econom al Mănăstirii Hilandar și apoi egumen. A condus mănăstirea în vremuri tulburi, rămânând credincios nevoințelor sale de post și rugăciune, și arătând dragoste față de frați și săraci. Mai târziu, prin voința regelui Uroș, a fost numit egumen al Mănăstirii Studenica.
După moartea Sf. Savva, Ioanichie a fost ales arhiepiscop al Serbiei. Sub conducerea sa, Serbia a început să se bucure de pace, dar în curând au apărut tulburări, iar regele Uroș a fost exilat. Ioanichie l-a urmat și în curând s-a adormit. Sfintele sale moaște au fost transferate în Serbia, unde s-au dovedit a fi neputrezite și au fost așezate în Mănăstirea Sopocani.
Memoria adormirii Sfântului Ioanichie se sărbătorește pe 28 mai. El a condus Biserica sârbească timp de patru ani și acum se bucură în ceruri cu sfinții.
(Memoria sfântului este, de asemenea, comemorată în slujba generală a sfinților și învățătorilor sârbi pe 30 august.)
