Preacuviosul Ioan de Zedazni și cei 12 ucenici ai săi, care au venit din Capadocia în Georgia în mijlocul secolului VI, au devenit fondatorii monahismului georgian. Ioan, care a primit educație spirituală în Antiohia, a ales 12 ucenici și, urmând porunca Maicii Domnului, s-a dus în Georgia, unde a fost întâmpinat cu bucurie de popor și de regele Parsman. S-au așezat pe Muntele Zedazeni, unde anterior se afla un altar păgân, și au dus o viață ascetică, vindecând bolnavii prin rugăciune.
Sfinții Aviv, Isa, Iosif, Isidor, Mihail, Pirr și Ștefan, fiecare dintre care a fondat mănăstiri și biserici, au propovăduit creștinismul, distrugând idolatria și întărind credința în rândul poporului. Ioan, opunându-se duhurilor rele, a primit o revelație despre moartea sa și le-a lăsat ucenicilor să-l îngroape într-o peșteră de pe munte.
După moartea sa, ucenicii, uitând testamentul, au mutat trupul la mănăstire, dar pământul din jur tremura până când trupul a fost așezat în peșteră, așa cum a lăsat sfântul. În secolul al X-lea, a fost construită o biserică în cinstea lui Ioan Botezătorul, unde moaștele sale au fost glorificate prin multe minuni.
