Cuviosul Ioan Mult-pătimitorul, frate și părtaș în suferință, a îndurat multe necazuri pentru a-și păstra făgăduința fecioriei. El s-a închis într-o peșteră și a petrecut acolo treisprezece ani, luptându-se cu patimile și cu gândurile trupești. Ioan a suferit mult, lipsindu-se de hrană și de somn; chiar a trăit gol, a purtat lanțuri grele și se îngropa într-o groapă, pentru a birui patima trupească.
În timpul acestor suferințe îl chema pe Domnul în ajutor și, într-o zi, a auzit un glas care i-a poruncit să se închidă în peșteră pentru a lupta cu patima. El s-a rugat, de asemenea, Sfântului Moise, despre care spunea că poate vindeca de patima desfrânării. După rugăciune și după ce s-a atins de un os din moaștele Sfântului Moise, Ioan a simțit ușurare, iar patima desfrânării l-a părăsit.
Cuviosul Ioan a adormit în Domnul la 18 iulie, lăsând după sine sfinte moaște care continuă să vindece și să ajute pe cei ce se apropie de el cu credință. Viața lui este o pildă de răbdare și de luptă împotriva patimilor trupești, precum și o mărturie a minunilor săvârșite prin sfinți.
