Cuvioșii Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil, originari din cetatea Oxirih, s-au născut din părinți creștini și evlavioși. Încă din tinerețe se îndeletniceau cu citirea cărților folositoare sufletului și, dorind să ducă o viață plăcută lui Dumnezeu, s-au retras în pustia ținutului lor. Acolo au întâlnit un bătrân sfânt, alături de care au petrecut un an, primind povățuire și învățătură duhovnicească. După moartea acestuia, au rămas în pustie și au dus timp de șaizeci de ani o viață de aspră nevoință. Ei păstrau un post foarte sever, hrănindu-se cu legume sălbatice și apă de două ori pe săptămână. În zilele de rând viețuiau fiecare în singurătate, iar sâmbăta și duminica se adunau împreună pentru rugăciune și pentru a aduce mulțumire lui Dumnezeu. Potrivit tradiției, primeau Sfânta Împărtășanie din mâinile unui înger trimis de Dumnezeu. După o viață plină de nevoințe și virtuți, s-au mutat cu pace la Domnul. Despre viața lor a mărturisit marele pustnic Pafnutie, care a consemnat nevoințele și viața lor bineplăcută lui Dumnezeu.
