Cuviosul Ilie a trăit în secolul al IV-lea. Din tinerețe a îmbrățișat viața monahală și a petrecut șaptezeci și cinci de ani în singurătate, în pustia de lângă Antinoe din Tebaida. Nu și-a părăsit niciodată muntele, unde locuia într-o peșteră, ajungând la vârsta de peste o sută zece ani.
Bătrânul se hrănea foarte cumpătat: dimineața și seara mânca câte trei bucăți de pâine și trei măsline sărate. În tinerețe obișnuia să mănânce doar o dată pe săptămână. Cuviosul îi învăța pe cei care veneau la el spunând: „Nu vă dați pe voi înșivă în stăpânirea satanei. Sunt trei lucrări ale puterii diavolești: uitarea, lenea și pofta trupească.Dacă monahul este treaz cu mintea și are frică de Dumnezeu, se va mântui prin harul Dumnezeiesc.”
Cuviosul Ilie s-a mutat la Domnul la adânci bătrâneți, având peste o sută zece ani, lăsând urmașilor o pildă desăvârșită de viață monahală.
