Preacuviosul nostru părinte Iacov s-a nevoit pe munte, neavând nici pat, nici chilie, nici acoperământ. A suferit de o boală severă, dar a continuat să învețe pe cei care veneau la el. Hrana lui era lintea fiartă, pe care o mânca seara. Datorită muncilor sale, a primit darul de a învia morții. Odată, a înviat un băiat, așa cum i-a cerut tatăl său, plângând.
Sfântul Iacov a îndurat multe ispite de la demoni, alungându-i cu rugăciunea. Un om îi aducea apă, dar diavolul, luând forma lui, îl împiedica. Sfântul, văzând apa adusă, a întrebat despre întârziere și a dat instrucțiuni să nu predea vasul până nu vine la el.
Așadar, nevoindu-se, a devenit un mare făcător de minuni și a plecat la Domnul cu bucurie.
Preacuviosul Iacov pustnicul a trăit lângă Chira în Siria în secolul al V-lea, moartea sa fiind datată în anul 457.
