Sfântul Grigorie s-a născut în Asia, în localitatea Koukoulo, într-o familie bogată și virtuoasă. A primit o bună educație, iar după ce a fost luat în robie de turci, și-a dobândit libertatea prin mijlocirea locuitorilor din Laodiceea. Retrăgându-se în Cipru, a atras atenția locuitorilor prin viața sa virtuoasă și, în scurt timp, a întâlnit un călugăr virtuos, care l-a tuns în monahism. Dorind apoi nevoințe și mai mari, s-a retras pe Muntele Sinai, unde i-a uimit pe nevoitori prin viața sa îngerească, prin post și rugăciune.
Grigorie se distingea printr-o adâncă smerenie și ascultare, împlinind cu râvnă toate ascultările încredințate de stareț. Se îndeletnicea cu citirea Sfintei Scripturi și avea obiceiul de a urca pe sfântul vârf al Sinaiului pentru închinare. Din pricina invidiei unor monahi, a părăsit în taină mănăstirea împreună cu ucenicul său, Gherasim. După ce au cercetat Ierusalimul și insula Creta, au găsit liniște în niște peșteri, unde Grigorie și-a continuat nevoințele.
Curând l-a întâlnit pe bătrânul Arsenie, care l-a învățat lucrarea minții și contemplația. Ajungând în Sfântul Munte Athos, Grigorie a stat de vorbă cu părinții, însă mulți dintre ei nu cunoșteau rugăciunea minții. În Schitul Magula a găsit trei monahi care practicau atât lucrarea, cât și contemplația, și a zidit chilii pentru sine și pentru ucenicii săi.
Adâncindu-se în rugăciune, Grigorie a văzut o lumină care i-a umplut chilia. El s-a învrednicit să contemple lumina și iubirea Dumnezeiască, ceea ce a arătat înălțimea vieții sale duhovnicești. Învățătura sa despre contemplație a atras pe mulți, iar el a devenit povățuitor duhovnicesc pentru numeroși nevoitori.
Însă invidia vrăjmașilor nu lăsat în pace, iar el a fost nevoit să părăsească Sfântul Munte. După ce a pribegit prin multe locuri, a continuat să caute liniștea necesară vieții sale de rugăciune. Ucenicii săi, precum Gherasim, Iosif, Nicolae și alții, au continuat lucrarea sa, răspândind învățătura despre virtute și dreapta credință.
Sfântul Grigorie a lăsat în urma sa mulți ucenici care, urmând pilda lui, au ajuns la înalte realizări duhovnicești și i-au continuat moștenirea, slăvindu-L pe Dumnezeu prin nevoințele lor.
