Mucenicul Gobron, în Sfântul Botez Mihail, și 133 de soldați, mucenici georgieni din secolul al X-lea, proveneau dintr-o nobilă familie princieră. În anul 914, comandantul arab Abdul-Qasim a cucerit Tbilisi și a asediat fortăreața Kveli, apărată de Sfântul Gobron și soldații săi. După un asediu de 28 de zile, arabi au pătruns în fortăreață și i-au capturat pe apărătorii acesteia.
Regele georgian Adarnase II a răscumpărat mulți prizonieri, dar arabi nu au fost de acord să accepte o răscumpărare pentru Sfântul Gobron. Emirul i-a oferit să accepte islamul, dar el a refuzat. În fața ochilor Sfântului Gobron, 133 dintre soldații săi au fost măcelăriți pentru că au refuzat să renunțe la credința în Hristos. Sfântul Gobron, înmuiind degetul în sângele mucenicilor, a marcat o cruce pe fruntea sa și, mulțumind Domnului, a acceptat moartea prin decapitare pe 17 noiembrie 914.
Trupul Sfântului Gobron și trupurile celor 133 de soldați ai săi au fost îngropate într-o groapă comună. 'O lumină minunată ilumina mormântul sfinților mucenici aproape în fiecare noapte, iar mulți bolnavi care veneau la mormânt primeau vindecare.' Biserica georgiană l-a canonizat pe mucenicul Gobron și pe soldații săi și a stabilit ziua lor de pomenire în ziua martiriului – 17 noiembrie.
